Mă retrag în depărtare

Mă retrag în depărtare,
Într-un loc cu mult soare.
Un soare cam inexistent
E cam pierdut, aparent.
 
Simt că încet dispar
Și-mi lasă un gust amar,
Toată această senzație
Ce e o dificilă situație.
 
Mă retrag în depărtare
Spre o lume non-culoare.
Și înghit în sec tăcerea
Ce-mi găsește alinarea.
 
Privesc absurd în ceață
Și-n oglindă a mea față.
E ștearsă de o durere
Lipsită de orice plăcere.
 
Mă înec în simțiri
Și-ale mele trăiri
Mă înec și-aș vrea
Ca să pot evada.
 
Mă retrag în depărtare, o depăratre de prezent, de toate senzațiile pe care le am acum. E o retragere ireală, făcută cu ajutorul puterii minții. Mi-o doresc, am nevoie de ea, o simt, o trăiesc.
 
Și dacă nu am fost înțeleasă îndeajuns e pentru că nu am fost citită așa cum trebuie. Și aici mă refer la poezia pe care am scris-o astăzi, acuma seara.
 
Cât de mult oare pot să exprime unele cuvinte? Foarte multe …
Cât de reale sunt în situația de față? Mai mult decât îți poți imagina.
 
E doar o evadare pentru tine căci pentru mine nu.
 
Anunțuri

Un gând despre &8222;Mă retrag în depărtare&8221;

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s