E o fantomă în fața mea

S-a întâmplat ceva de ai aceeași privire rece?
Știu, încerc să zâmbesc dar văd că nu trece.
Poate că nu fac ceea ce trebuie și e greșit
Pentru că luminile toate în întuneric au pierit.
 
Simt cum răceala e tot mai intensă și-ngheață
De parcă mi-ar transmite un frig drept în față.
Trupul mi se blochează iar mâinile le răsucesc
Încercând cu toată puterea să mă feresc.
 
E-n zadar tot ce fac și-ncerc, nu reușesc
Timpul în loc măcar o clipă să-l opresc.
Căldura e mai mult decât inexistentă
În toată această atmosferă incoerentă.
 
E o fantomă în fața mea și-mi pare
Că zâmbetele mele nu mai au valoare.
Încremenită fiind în adâncul simțurilor,
Am început să nu mai gândesc și să zbor.
 
Am ajuns departe încât, sumbre lumini
În calea mea au apărut ca niște spini.
E o fantomă în fața mea și mi-e frig,
Mi-e frică și teamă dar nu pot să strig.
 
 
[Tăcerea, o liniște absolută într-o imensă mare de incertitudini pare a fi neînțeleasă. Și iarăși cuvintele sunt mai departe de real, pierdute în spațiul cosmic al gândurilor care au înțelese ascunse.]
 
 
 
Anunțuri

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s