A bea fără ştiinţă …

Setea şi-a făcut prezenţa tot mai mult, după drumul lung parcurs. Oferta tentantă de a bea apă am acceptat-o instant. Apă minerală? Nu. Mai bine apă plată dacă se poate. Mai bine … nu!

Era o sticlă mare de peste 5 litrii cu ceva ce doar părea a fi apă. Primesc paharul şi mulţumesc.
După o primă şi ultimă înghiţitură încep să simt cum îmi arde gâtul, încep să lăcrimez … E clar! Nu era apă! Era chiar țuică! (alcool tare) Eu, cea care am zis că „niciodată n-am băut și așa ceva și nu voi bea”, am ajuns în situația de a spune „da, am băut”.

A fost fără știință. Pentru că nu știam ce mă așteaptă. Așteptarea mea era cu totul altfel.

De foarte multe ori se întâmplă în viață fix așa. Și nu legat de alimente sau băuturi. Ajungi să faci anumite lucruri pe care le evitai cu orice preț, spunând că nu le vei face vreodată. De cele mai multe ori obligat de circumstanțe și din necesitate. Nu vrei dar totuși le faci.

Nici eu n-am vrut să simt acel gust oribil. N-am să înțeleg vreodată cum pot unii să-l dorească tot mai mult. Dar, e ceva involuntar.

Și acuma când mă gândesc, aș relua totul și aș accepta paharul ăla cu apă minerală.

Dar nu se poate. Așa cum nu poți nici în restul vieții tale să te întorci în timp și să schimbi deciziile luate. Poți doar să le accepți așa cum sunt, neavând altă soluție.

[Printre altele, am avut parte de 2 zile cam friguroase și chiar și un drum printr-o mină despre care voi arunca gloanțe de cuvinte mâine pe aici.]

Atât.

+ muzică.

P.S. Orice sticlă poate fi înșelătoare în ceea ce privește conținutul ei. Ai grijă ce bei, mai ales  … fără știință!

Anunțuri

2 gânduri despre “A bea fără ştiinţă …

  1. Pff. Cred ca as fi incremenit acolo :|. Mai mult ca sigur mie mi s-ar fi facut rau imediat. Tuica? Eu nu suport nici macar berea, care este cea mai proasta bautura pe care am gustat-o vreodata. De fapt alcoolul in general il detest. Cred ca te-ai simtit foarte nasol dupa.
    Am invatat sa nu spun niciodata, niciodata. Inainte, nu-mi placea deloc, deloc sa scriu cu stiloul, si mi-am spus ca nu o sa imi placa niciodata. Dar de ceva timp, imi place la nebunie. Imi place din toate punctele de vedere.
    Asta ar fi un mic exemplu, care le umbreste pe cele mai importante… Asa e viata, plina de surprize…

    1. Nici eu nu suport berea. Nici măcar mirosul. Nu am băut până acum dar mi-e frică să mai zic „niciodată”. Deși, ar fi mai greu s-o pățesc că are o culoare specifică și mirosul puternic. Țuica asta, nu știu cum de n-avea mirosul ăla urât de nu l-am simțit. Culoarea fix ca apa, înșelătoare în mod clar. Eu am făcut o față, că de mă poza careva sigurat ajungeam pe undeva la „poze funny”. 😀 Mai mult gâtul, care ardea. O senzație oribilă! Chiar credeam că băusem spirt! 😐 N-a trecut prea repede senzația aia.
      Și mie îmi place să scriu cu stiloul deși nu mă gândisem că voi reveni la el, după ce am scris mult timp cu pixul. Ai dreptate, nu se știe ce ne oferă viața în ceea ce privesc surprizele. Sunt atâtea mistere nedescoperite.

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s