Poveste pe blog: Închisoarea din spatele ușii [2]

Deschisese ușa în grabă uitând de persoanele care se aflau în fața ei. Observând asta începe să se bâlbâie fără să poată să-și găsească cuvintele.

– Ăăăă … eu … ăăă …

– Nici măcar nu e nevoie să-ți ceri scuze! a spus în grabă Sebastian.

O văzuse pe Mihaela atât speriată și nedumerită, încât simțea nevoia să o facă să se calmeze. Fără să o cunoască.

– Dar am să-mi cer scuze! și-a revenit parcă la viață Mihaela.

Privește repede ceasul de pe mână exclamând cu putere:

– Trebuie să mă grăbesc!

Și o ia la fugă. Pe trecerea de pietoni se oprește brusc. Era roșu la semafor. Nici măcar acel roșu nu-l mai vedea. Simțea doar cum durerea de cap o cuprinde tot mai tare. Ceasul se auzea de parcă făcea tic-tac drept la ea în urechi. Era doar o impresie. Una din multele impresii pe care le avea.

Între timp, Sebastian și Răzvan s-au hotărât să intre în acea clădire deschizând ușa încet de parcă s-ar ascunde o bombă acolo. De fapt, toate acele imagini pe care și le făcuse despre clădire păreau a se concretiza și în interior.

Oameni … birouri … voci … o gălăgie vizuală.

Habar nu aveau unde să se oprească sau ce să facă. Curiozitatea i-a împins să intre. Acum, puteau observa mai bine imaginea din spatele ușii. În mijloc era o masă înconjurată de niște scaune. S-au așezat acolo pur și simplu. Nu mai țineau cont nici măcar de vocile care îi înconjurau. Păreau neajutorați și chiar erau. Dar nu voiau să primească vreun ajutor. Cel puțin nu acum.

Afară …

Tudor a decis că e mai bine să studieze totul de afară. Avea el un plan care spera să îi reușească. Voia să vorbească cu Mihaela. Nu o cunoștea, nici măcar nu-i știa numele dar voia cu orice preț să afle ce se ascunde în spatele acelei bâlbâieli de la început.

S-a retras în colțul străzii. Dar nici măcar nu a reușit să o oprească pentru că ea fugea mult prea tare.

Atât de tare încât nici nu și-a dat seama că trecuse de ușa pe care trebuia să o deschidă.

Dar, s-a întors înapoi, cu aspirina în mână. Văzându-i pe cei doi așteptând la masă, fără să clipească îi întreabă:

„Vă pot ajuta cu ceva?”

Continuarea … în următorul articol care va fi și ultimul.

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.