Target, raportări și exagerări

Rutină. Exagerare. Într-un mod absolut.

Lună de lună, săptămână de săptămână, zi de zi.

Același target pe care trebuie să-l „îndeplinești” până la sfârșitul lunii. Un target exagerat pe care niciodată nu îl faci 100%. În cazul ăsta, niciodată există cu adevărat.

Și mereu aceeași întrebare idioată „de ce?”. Pentru că nu ești suficient de convingător sau poate pentru că pur și simplu nu ai cum? Dar cine să te creadă?

Privind de pe lângă, „totul” pare ușor. Aparențele însă înșeală într-un mod exagerat.

Dar nu e suficient.

Ai nevoie și de raportări. Chiar dacă sunt mai ales să reprezinte încercările tale eșuate de a atinge targetul pe care îl ai.

Începem așa, de dimineață:

  • până la ora 10 dai un e-mail cu ce ai de gând/ce ți-ai propus să faci în ziua respectivă (dacă nu, un apel telefonic de reamintire îl primești garantat);
  • dacă e necesar, răspunzi la e-mail-ul care vine după cu întrebarea „din ce ți-ai propus ieri să faci ai reușit ceva?”. Dacă e un nu, o faci într-un mod elegant: „din păcate ziua de ieri nu a fost o zi tocmai bună din acest punct de vedere”.
  • la finalul zilei:
  1. spui ce ai făcut efectiv și la cine (eventual);
  2. ce ai încercat să faci și la cine dar nu ai reușit sau e posibil să reușești în viitor (iar pentru asta vei face follow up)
  • la sfârșit de săptămână faci o sistematizare cu reușitele propuse la primul punct.
  • la început de lună raportezi ce ai reușit să faci din target.

Iar într-un final, tu o iei razna, pentru că toate raportările astea merg în „n” direcții. Și tu, nu mai știi ce ai de gând să faci în ziua respectivă, pe lângă toată munca pe care o ai deja de făcut.

Iar eu, încep să o iau razna. Într-un mod absolut. Atât de mult, încât nici nu mai știu ce am făcut și la cine am făcut.

Chestia cu reținutul numelor e oribilă. Nu-mi iese. Ar trebui să le notez undeva. Ar trebui.

Până atunci, o să încerc să NU țin cont că am un target de realizat. Și mai ales, să fac să-mi pese de el.

De ce? Pentru că sunt alții care se asigură să țină cont de el. Alții care își fac noi ocupații cu noile raportări matinale, săptămânale și cele de la început de lună.

Nu e suficient puțin. Întotdeauna e bine cât mai mult.

Ceea ce e bine e că mâine nu voi putea fi criticată pentru ce am scris aici. Asta pentru că blogul meu e anonim în cercul „muncii”. Și așa va rămâne.

Atât.

+ muzică.

fără raportări.

[E genială varianta asta la melodie.]

Anunțuri

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s