Blocaj emoțional [poezie]

Simt cum adierea vântului mă strânge,

Sub umbra unui copac care înfrânge,

Orice stare de liniște și amintire apusă,

Printre ale sufletului imagine fiind dusă.

 

Mă „eliberez” cu-n strigăt stins din interior,

Ca și când ar fi o ultimă suflare și-un dor.

Și o fac întrebându-mă dacă tăcerea are,

Vreun răspuns la blocajul meu emoțional.

 

Ce ascunzi tu suflet atât de adânc în tine?

Mi-aș dori să știu prea mult încât nu e bine.

Pentru că se rupe ceva și-n gând îmi apare,

O ușoară îndoială care doar „poate” dispare.

 

Atât.

+ muzică.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s