… suspendat în aer [poezie]

16.08.2014

Trăiesc într-o nebunie din care mi-e greu să mă trezesc,

Sau poate că nici nu vreau și nici nu-mi doresc …

Mă ascund într-o imagine aparent zâmbitoare,

Printre atâția nori, oare mai există și soare?

 

Mi-e greu să cred într-o speranță nouă,

Când simt că-n sufletul meu plouă.

Mi-e somn, îmi vine să adorm, să nu mai știu nimic,

Să mă transform într-o amintire, așa câte un pic.

 

Să mă opresc sau să continui, e-o bună întrebare.

Nu știu, momentan vreun răspuns nu cred că are.

Sau nu-l văd eu, sau vreau să mă opresc în loc …

Aruncând o tăcere, schițând un imens „stop” …

De-ar fi să continui nu știu ce s-ar întâmpla,

Și atunci nu fac nimic și las totul așa …

 

… suspendat în aer.

 

Anunțuri

2 gânduri despre “… suspendat în aer [poezie]

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s