Împrumută-mi așteptările …

… că eu nu le mai am.

Nu vreau să fiu nici dură și nici blândă. Nu vreau să fiu nici altfel decât sunt.

Nu vreau să adun supărări, dezamăgiri și alte minunății de acest gen.

Nu vreau nici să mă mai prefac sau să mă ascund în spatele unei imagini false.

Vreau doar să împrumut niște așteptări, pentru că eu nu le mai am.

Cum toate sau măcar majoritatea lucrurilor pe care le facem au un motiv anume, de asemenea și împrumutul acesta are și el unul.

De câte ori oare nu împrumutăm visele altora pentru a ne face un loc în societate? Trăind într-un mediu în care visele proprii sunt străpunse din ce în ce mai mult de ale altora, ne lăsăm ghidați ușor către un drum cu multe gropi.

Facem exact același lucru cu așteptările.

Așteptări pe care eu nu doresc să le mai am. Eventual, cu împrumut.

Probabil că, lăsându-mă influențată de ceea ce se întâmplă în jurul meu și în special cu mine, am ajuns într-o fază în care am și eu nevoie de un împrumut. La un alt nivel.

Dacă alții își permit să folosească de bunătatea cuiva pentru a face împrumuturi în mod repetat, de ce nu aș face și eu ceva asemănător?

Asta ar veni ca și ceva de genul unei „imitații”. Cu o doză de ironie pe la mijloc.

Atât.

+ muzică.

P.S. Acest articol cuprinde mai multe idei la un loc, exact așa cum le-am simțit în momentul în care l-am scris. Cine vrea să înțeleagă, înțelege.

Anunțuri

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s