Să mai zic că e duminică? Să mai zic că e seară? Sau pur și simplu să evit să menționez ziua de luni? Ar fi genial.
Din păcate, trebuie să le zic pe toate alea, ca un obicei de prost gust.
Inevitabil, am ajuns la cea de-a 26-a săptămână. Inevitabil, e târziu iar.
So, let’s begin the shuffle and forget all that stupid things.
- oricât aș vrea să înțeleg fuga unora față de mine, nu am să reușesc;
- evitarea asta nu e doar dureroasă. ci și inexplicabilă;
- de asemenea, nu am să pot deși aș vrea, să pricep comportamentul anumitor persoane;
- e greu să îți dai seama ce se întâmplă, chiar dacă faci parte din peisaj;
- relația client – consilier, trebuie să rămână așa … oricât ar încerca clientul să o schimbe;
- două greșeli făcute pe o cerere pot strica o zi întreagă;
- și-o fac cu atâta putere încât nu există nici urmă de vreo scuză;
- cu ocazia asta, îți dai seama și mai mult că te afli într-un loc extrem de nepotrivit;
- un loc pe care începi să-l u… ră … ști;
- wrong, wrong și iarăși wrong;
- ești bun atunci când ajuți, că după ești luat de fraier;
- lumea a luat-o razna, de fapt românii, că au pus ștampila unde nu trebuie;
- chiar atât de spălate să le fie mințile?
- somehow;
- ar trebui să fiu și eu mai nepăsătoare, dacă tot sunt așa unii cu mine;
- dar nu pot;
- maybe, someday.
Atât.
+ muzică
Cutia cu Gânduri by Lost illusions 
Desi nu am mai scris, am citit tot ce ai postat pe blog.
Multe lucruri nu sunt cum vrem, multe lucruri vrem sa le schimbam sau cumva sa fie schimbate de cineva printr-o minune. Pot spune ca in ultimul timp m-am consolat si nu m-am mai gandit la lucruri relative, posibilitati, dorinte. Pur si simplu plutesc in fiecare clipa si las totul sa curga, am facut din asta o stare de liniste constanta. Tratez totul ca si cum nu-mi mai doresc nimic si a inceput sa-mi placa. Sunt convins acum ca nimeni nu trebuie sa-si dea seama cum esti cu adevarat si sa aprecieze asta, pentru ca in realitate nu se poate. Nu-ti poti defini viata asteptand asta. Eu personal ma bucur de fiecare ora in care nu fac absolut nimic, in care nu vorbesc cu nimeni in care nu vad realitatea pentru ca mereu o sa am tendinta sa o vad cum vreau eu iar apoi apar dezamagirile.
Cu drag,
R.
Îți mulțumesc. Deși știu că am scris destul de rar. Extrem de rar. Credeam că nu mai faci asta.
Majoritatea lucrurilor nu sunt cum vrem. Începând cu trezitul de dimineață. Și continuând cu celelalte lucruri care completează o zi care se presupune a fi simplă și banală.
Poate că nu mai aștepți ca cineva să vadă cum ești cu adevărat și nici să te aprecieze. Dar cineva o va face fără ca tu să ți-o dorești. Așa, pur și simplu.
Dezamăgirile le avem prin intermediul altora. Dar noi suntem cei care le amplificăm.
Nu putem fugi de oameni, așa cum nu putem fugi de noi înșine.
De asta trebuie să-i lăsăm pe cei care ne oferă un gram de interes asupra stării noastre sufletești, să pătrundă măcar într-un cm din viața noastră. Altfel vom crede că doar vor să ne ducă în starea de dezamăgire.
Cu drag,
TinaC