Interviu de nota „5” avec T

Pentru că nu pot da reblog la interviu, am să-l introduc cu un simplu copy/paste. Nu știu de ce dă eroare. În fine, let’s do it.

T a vrut să mă sărbătorească cu un interviu pe care eu l-am acceptat. E primul interviu de acest gen pe care l-am avut. Mi-a plăcut tare tare mult.

Cât despre remarca cu faptul că cutiuța nu comentează, vreau să zic că o face … doar că mai greoi.

Articolul se găsește aici (link). Dar am vrut, cu acordul primit în prealabil, să îl am și la mine pe blog.

Thanks T!

„Draga Cutiuta,

stock-footage-hands-with-white-box-zoom-hands-with-the-opening-white-box-camera-zooms-inside-with-alpha-matteEu sun T si vreau sa ma joc cu tine. Ca am vazut cum tu te joci frumos si ai cutii pline cu jucarii colorate. Asa ca m-am hotarat sa fim prietene. Vrei? Daca da – astept sa ma inviti la ziua ta(sper ca ai tort si inghetata ca de fapt de asta am trecut pe aici). Eu is mai mica decat tine asa ca nu stiu decat sa ma joc – si sa vorbesc mult si sa intreb mult:

1. Cum e Cutiuta dupa 5 ani – mai are loc de povesti?

Cutiuța după 5 ani e altfel, dar într-un sens bun. A evoluat așa cum nu m-aș fi așteptat eu să evolueze. A crescut, s-a făcut mare și acușica o înscriu în clasa 0. Mai are loc de povești, așa cum am eu nevoie să le scriu. La început nu a fost nici urmă de cutiuță, a fost cu totul altceva.

(deci cutiutele se nasc in timp si se cresc cu rabdare)

2. Cand te-ai decis ca vrei blog si de ce?

Am să spun pe scurt, modul în care m-am pus eu să scriu pe blog. Într-o zi de 8 aprilie 2010 am căutat aiurea pe internet cum să îți faci site și am tot căutat până am dat de ucoz. Acolo totul a fost simplu și ușor, iar eu am avut site în extrem de puțin timp. A doua zi, 9 aprilie tot 2010, plimbându-mă prin grădină am auzit la radio o melodie extrem de faină. Cum am ajuns la calculator am căutat-o pe youtube cu ajutorul puținelor cuvinte pe care le știam. Și atunci mi-a venit ideea primului articol care e intitulat „Don’t give up”. De ce, mi-ar fi greu să spun. A fost pur și simplu. La început am scris extrem de rar. Erau luni în care aveam 0 articole. Dar, prin perioada aia m-am pus să scriu o poveste și am avut o altfel de activitate pe site-ul respectiv.

(deci cutiutele spun povesti)

3. Cum au fost primele luni pe blog?

Primele luni au fost pustii. Așa cum a fost și al treilea articol „Pustiu…”.

(deci cutiutele au nevoie de prieteni)

4. Cum te-ai schimbat in anii in care ai scris?

M-am schimbat extraordinar de mult aș putea spune. Am devenit mai „curajoasă”, să pot scrie ce gândesc fără să îmi fie teamă că scriu „baliverne”. La început, deși îmi doream să scriu ceva mă împiedica și lăsam articole începute neterminate.

(deci cutiutele stiu cum sa fie curajoase)

5. De-a ce se joaca Cutiuta pe blog?

Cutiuța pe blog se joacă cu gândurile dându-le o notă muzicală.

(deci cutiutele isi canta gandurile )

6. Cat de des se joaca?

Se joacă săptămânal. Asta pentru că am un articol pe care îl scriu în fiecare duminică, fără scuză. Și în rest, scriu când e să fie. Înainte nu exista acel articol. Prezența mea era haotică, făcând excepție în anul 2012 când am scris zilnic. Tot fără scuză.

(deci cutiutele sunt punctuale)

7. De ce scrii? De ce ai nevoie sa scriii pe un blog?

Scriu pentru că îmi place să fac asta. Pentru că pe un blog pot să spun ceea ce în alte circumstanțe nu pot. Îmi permit să fiu liberă printre cuvinte. Îmi permit să las urme gândurilor mele.

(deci cutiutele sunt libere)

8. Cati oameni din spatele blogurilor pe care le citesti ai cunoscut?

În viața reală nu am făcut cunoștință cu nici unul din cei pe care îi citesc, doar așa … în mediul online.

(deci cutiutele sunt timide)

9.Cum se impaca viata din offline cu onlineul? Le amesteci? Cati prieteni/oameni din viata din offline iti cunosc/citesc blogul?

Nu pot spune că le amestec. Atâta doar că ofer bucăți din mine prin ceea ce scriu. Nu știu cât de bine se împacă, pentru că mai mult seara și în weekend am timp de blog. Cât despre persoanele din offline care îmi cunosc sau citesc blogul, nu sunt prea multe. Cel puțin, la locul de muncă doar o singură colegă știe de el. Nu mi-ar place să știe ce scriu eu. Familia mea nu știe de existența lui. În rest, doar câțiva prieteni mai știu de el și care mai și citesc ce scriu pe aici.

(deci T si cutiutele se aseamana)

10. Cat/pana cand mai scrii/te mai joci?

Până când mai scriu? Până o să fiu o băbuță și nu o să mai pot scrie sub nici o formă. La cât de mult îmi place să scriu, nu cred că ar putea fi vreun alt motiv să nu mai scriu.

(deci cutiutele is pentru toata viata)

11. Cine ti-ai dori sa te citeasca?

Cine mi-aș dori să mă citească? Nu știu. Nu am preferințe anume. Orice cititor căruia îi place ce „aberez” e bine venit la mine pe blog.

(deci cutiutele sunt prietenoase)

12. Cum iti alegi blogurile pe care le citesti?

Nu le aleg într-un anume fel. Îmi place ce citesc, continui să citesc pentru mai mult timp. Asta, chiar dacă nu îmi fac simțită prezența prin comentarii. De multe ori, reacționez mai greu la comentarii.

(deci cutiutele nu comenteaza)

13. Cine-s Denvers-ii din orasul Spinc?

Să știi că Denvers-ii, așa cum îi denumești tu îs tare simpatici și fac parte din prima poveste puțin mai lungă finalizată de mine. Și de care sunt mândră, deși poate nu pare cine știe ce. Mai multe, în poveste

(deci cutiutele scriu povesti)

14. Cine e Cristina din spatele Cutiutei? 

Cristina din spatele Cutiuței e o fată simplă cu o viață la fel de simplă. O fată care are un job pe care îl frecventează de luni până vineri și care așteaptă weekendul cu mare nerăbdare. Chiar și concediul pe care îl obțin atât de greu. Dar zic că lasă, vine el până la urmă. Nu sunt diferită sau o altă persoană. Sunt pur și simplu la fel, doar că aici îmi prezint gândurile așa cum în realitate de cele mai multe ori nu o fac.

(deci cutiutele sunt modeste)

15. Care din cele 2 “C -uri” e mai aproape de adevar?

S-ar putea să fie primul.

(deci cutiutele is Cristina)

16. Deci? Ma chemi la ziua ta?

Deci da, te chem la ziua mea. Și te servesc și cu tort de înghețată. Știu că îți place mult înghețata. Din surse necunoscute.

Deci Cutiuta s-a nascut acum 5 ani si a crescut incet si cu rabdare. E plina de povesti pe care de obicei le canta si se simte libera cand face asta. Cutiuta e timida desi povesteste intr-un mod curajos, fidela desi nu iti arata foarte des si prietenoasa. M-a invitat la ziua ei si ma serveste cu inghetata. Eu i-am adus cadou o Cutiuta Aniversara. Sa ne traiesti Cristina si sa ne bucuri in continuare cu tot ce asezi in Cutiuta ta! :)”

5 gânduri despre “Interviu de nota „5” avec T

  1. irinav0402

    Buna! Iti scrisesem ceva ieri care s-a pierdut cu virusul ala 😦 . Voiam sa-ti multumesc pentru gandurile frumoase si sa-ti spun ca esti oricand mai mult decat bine venita in chateau 🙂 . Paste fericit iti doresc! :*

  2. Pingback: 7 ani! :) | Cutia cu Gânduri by Lost illusions

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.