Eh, mai trebuie și d’astea câteodată

E seară. Chiar e seară. Am ajuns până aproape de ora 11 (finalul articolului chiar 12). Oricum, știu că dacă mă pun să dorm … voi dormi prost și destul de puțin. Așa cum am făcut-o în ultimele zile.

Azi, simțeam că nervii mei sunt zdrobiți, călcați în picioare. La un moment dat am explodat, pe furiș.

Dacă aveam posibilitatea, cred că scriam pe blog. Dar poate e mai bine că nu am făcut-o, ieșea cu siguranță un articol dur, mult prea dur. Deși, am impresia că și ăsta va ieși puțin mai dur.

Ajungi la un moment dat, cu paharul aproape plin. Mai adaugi o picătură și zbang. Creierul tău o ia razna și simți nevoia de un calmant pe care nu îl ai și nu îl iei.

Cred că paharul era așa de extrem de mult timp, doar că … din dorința de a rezista, am preferat să arunc acea picătură pe lângă el. Nu cred că e cazul să mai fac asta. Cred că e timpul, oho … chiar e, să explodez și să întorc și eu vorbe. Dacă alții le pot avea, am să le am și eu. Am să fiu sarcastică sau ironică și dacă primesc un „poftă bună” o să zic „să-mi stea în gât. oricum, mulțumesc.” în timp ce zâmbesc. Că deh, zâmbetul prefăcut e ceea ce îmi mai poate rămâne într-o situație de genul.

Trebuia să plec încă de când nu am mai simțit că ar fi un loc potrivit pentru mine. Și aia a fost chiar mai repede de 3 luni. Și acum sunt, yeah, chiar sunt aproape 2 ani și 7 luni. Mă întreb unde mi-a fost capul de am acceptat atâtea. Mai ales, ca să mă las să ajung în situația în care nervii mei să fie făcuți atât de praf. Nu merită, chiar nu merită.

Mă enervează maxim când aud ceva de genul „peste tot e la fel”. Hai, nu zău? Peste tot e la fel? Acum ajungem să facem astfel de comparații? Doar pentru că nu ne e bine și o luăm ca pe un „asta e”, nu înseamnă că trebuie să ne complacem în mocirla în care ne aflăm. Și mai ales, să luăm situația ca pe un tot unitar. PESTE TOT.

Dacă ar fi peste tot la fel, am fi cu toții cu nervii la pământ și ne-am întreba cât mai avem până ne „cazăm” la Spitalu’ 9. Sau am fi deja acolo.

Încă nu suntem. Încă nu …

Dar nu ai dreptul să comentezi. Poți doar să execuți. Și dacă nu, ce? Te dă afară? În sfârșit, fix ce așteptai. Te scutește de niște explicații și discuții inutile.

Oh, dar cât mă enervează superioritatea unora. Superioritatea ălora care se află undeva mai sus în organigramă și studiază rezultatele pe baza cifrelor. Păi da, atâta timp cât stai doar acolo și nu vezi cum e efectiv activitatea de partea cealaltă, nu ai să știi cât e de greu să suporți ifosele unuia care se dă mare că știe tot și în fond habar nu are cum e de fapt treaba. Evident, ceri că așa se cere de mai sus. Și, la urma urmei de ce ți-ar păsa de ăia care sunt mai jos în organigramă?

Ai impresia că „ajuți” când de fapt tot ce faci e să trezești stări de dezgust.

Dar bineînțeles, nu ai cum să le vezi când ești prea preocupat să dai altora „în cap” pentru că nu ies cifrele.

În fine, momentan trebuie să suport toate alea. Deși mi-e scârbă să mai și răspund la e-mailuri, să aud aceleași voci ipocrite, stând să mă întreb „oare care mă mai bârfește?”.

Dar nu, peste tot e la fel. Trebuie să nu uit asta. Poate chiar o să cred și eu.

Și apoi, tot eu sunt cea care se schimbă … pentru că aspiră la fericire și se gândește la anumite planuri posibile în viitor. Pentru că mi se oferă ocazia. Nu, sunt copilă. Deși am trecut de mult timp de acei 18 ani ce par inofensivi. Probabil că în cazul ăsta se merge într-un fel sau altul pe premiza „toți sunt la fel” / „nu poți avea încredere” / „chiar dacă ai dreptul să fii fericit, stai aici și suferă” etc. Și astea, fără să cunoști dorințele celui cu care vorbești, celui care îți cere un sfat prietenesc.

Atunci când o duci bine din anumite privințe, de ce ți-ar păsa că celălalt nu o duce bine fix din aceleași privințe? Ai arunca cu scuze penibile crezând că deții puterea cunoașterii a stării mele și a dorințelor pe care le am.

Nu dar și oricât aș explica ar fi degeaba. Cuvintele îmi sunt „aiureli”.

De fapt, doar dezamăgesc … pentru că cred că îmi poate fi mai bine făcând schimbări majore în viața mea. Și atunci, nu mai sunt eu. Tocmai pentru că începe să refuz să rămân în același loc. Refuz să îmi mai pese atât de mult de ceea ce zic cei din jur, în mod negativ.

Am să o spun și am să o repet la nesfârșit dacă e cazul: Nimeni nu-ți trăiește viața! Absolut nimeni! Doar tu ți-o trăiești!

Toți ceilalți pot doar să trăiască alături de tine sau pe lângă tine. Dar nu în locul tău. Asta nu.

Dar suntem ipocriți și încercăm să decidem pentru alții. Nu să le oferim o posibilitate. Nu, să le oferim o decizie absolut proprie.

Cam cum ar fi ceva de genul „nu fă aia, că dacă o faci ești fraieră”.

De ce nu ar putea fi mai bine „eu nu-ți recomand să faci aia pentru că …”? Pentru că asta ar însemna să nu ne mai impunem. Pentru că am oferi doar un sfat de genul unei recomandări. Și de ce nu, pentru că nu ar mai fi ca un „ordin”.

„Tu faci ce vrei, eu ți-am zis ce cred.” – spus pe un ton de ăla supărăcios.

„Păi cum, nu faci ce îți zic eu? Și atunci de ce mă mai întrebi?”

Că d’aia.

Și că deși decizia e în mâinile mele doresc să aud și părerea ta.

Oh, dar să nu uit, sunt copilă și de asemenea, comparată cu povestea altei persoane. O poveste nu tocmai bună.

Nu știu ce vreau, dezamăgesc și pur și simplu am gânduri nepotrivite. Oare chiar atât de mare bai să fie?

Probabil. Pentru că încerc să iau decizii care să îmi facă mie măcar puțin bine. Pentru că aș alege să risc. Aș alege să fac altceva.

Eh, mai trebuie și d’astea câteodată.

Și mai ales, să ne eliberăm … chiar dacă am zis că uneori e mai bine să taci. Oh, păi uneori e mai bine chiar să nu taci. Să strigi, să spui … și să găsești o scăpare.

Pentru că nervii nu sunt o soluție. Și celor din jur nu le pasă de ei. Ăsta e adevărul.

Textul acesta NU e o ficțiune. Se bazează pe fapte și personaje reale. De asemenea, persoanele menționate NU vor ajunge să citească acest text. Chiar dacă, una dintre ele cunoaște și știe de existența blogului meu, oricum nu e curioasă de ceea ce scriu eu.

Într-un fel e mai bine așa. Pentru că altfel, cuvintele mi-ar fi catalogate într-un alt sens și mod.

NU am dorit să jignesc pe nimeni și nici să folosesc un limbaj inadecvat. În cazul în care, cumva, am făcut-o pe alocuri, sorry … și atât.

+ muzică.

Anunțuri

7 gânduri despre “Eh, mai trebuie și d’astea câteodată

  1. q-tee cate idei (pareri): din mijlocul ei furtuna pare tot timpul mai violenta decat de pe margine. De unde stiu – pentru ca am senzatia ca uneori noi doua ne aflam cam in acelasi anotimp cu furtuni. Si da, ma refer la fix acelasi subiect cu cel despre care ai scris tu. Nu stiu daca la tine is perioade cu furtuni de genul sau asa a fost tot timpul. Si nici n-as intra in prea multe amanunte asa – in public 🙂 Dar daca vrei si crezi ca e cazul sau ajuta – we are friends si pe fb 🙂 hugs!

    1. Au fost și perioade ok, nu pot spune nu… dar când ajungi într-o furtună mult prea puternică, nu prea ai cum să o oprești. Poți doar să stai și să o suporți … sau să fugi într-un alt loc. Iar fuga asta e de cele mai multe ori ezitantă.
      Poate că ne aflăm cam în aceleași furtuni, orice e posibil. Dar ar fi mai bine să nu, că nu e o furtună bună.
      Îți mulțumesc pentru cuvintele tale, am să țin cont că te am pe fb! Hugs.

        1. Yeah. But sometimes you can’t run. You really can’t.
          Țipă fizic că e lângă tine, țipă și altcineva via e-mail … mâine va fi via phone și așa mai departe. Neînțelegeri continue.

          1. Hm – daca nu poti rezolva mai ai si varianta sa ignori. Viata ta nu e despre asta. Acolo – desi in fix momentul ala pare altfel – esti doar dintr-o intamplare. NU e singurul loc in care ai putea obtine rezultate so…nu e nimic de neinlocuit incat sa merite sa sacrifii alte aspecte importante: liniste, sanatate, bucurii.

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s