Demisie forțată sau … ?

Scriu acest articol sub presiune. Mai exact sub presiunea gândurilor care nu îmi dau pace.

Am evitat extrem de mult să spun exact ce lucrez, cum lucrez și alte chestii ce țin de oferirea unor date exacte. Am scris diverse articole în care mi-am spus „durerile”, „dezamăgirile”, „enervările” etc. dar într-un mod mai subtil. Adică nu direct. Dar gata.

Azi ies în afara oricărui principiu avut. Azi nu mă mai feresc.

Ideea acestui articol se bazează pe o faptă mai reală decât realul întâmplată astăzi, evident la locul de muncă.

Deși nu am spus în mod precis ce fac, unde și cum cu siguranță s-au putut observa nervii mei dobândiți în ăștia aproape 2 ani și 8 luni. Aproape, că încă nu e sfârșit de lună.

E primul meu job, momentan încă e. Sunt un consilier vânzări la o bancă x. Nu dau nume. Nu fac reclamă gratuită nimănui. Înainte am fost consilier clienți la aceeași bancă x. Anul trecut, din cauză că persoana care s-a aflat pe postul a plecat, mi s-a oferit posibilitatea să îmi schimb postul. Să fac altceva, tot în același domeniu. Adică să nu mai deschid conturi ci să dau credite la persoane fizice. Într-un final am acceptat. Am zis că poate îmi va fi mai bine. Doar am zis.

Pentru că nu e. Absolut deloc.

Și astăzi totul a pus capac.

Motivul e unul simplu și am să îl exemplific mai jos.

Directorul regional a venit direct din alt oraș pentru o singură chestie. Avea legătură cu mine. Astfel că, șefa (directoarea băncii unde lucrez), a zis că directorul regional vrea să vorbească cu mine. A venit și ea în birou.

Cuvintele auzite au fost ceva de genul că colaborarea nu mai e bună și că „așteptăm până mâine seară demisia ta”.

Adică, gata. Dă-ți demisia că nu te dăm afară. Dar vrem să pleci. Fără să invocăm nu știu ce motive pe care oricum nu ți le oferim. Pur și simplu: out of game dar printr-un exit gen buton de ieșire voluntară. Nu printr-un game over forțat.

Regulile jocului nu le stabilesc eu. Le stabilesc ăia de au jocul.

Și evident, varianta cea mai simplă e să le fac pe plac și să le arăt mâine demisia. Pentru că și eu oricum voiam să plec. Dar nu acum.

Și apoi, aș putea să le bag bețe în roate și să le zic că dacă nu mă mai vor, atunci să mă concedieze. Pentru asta trebuie motive pe care nu le-am primit.

Când mi s-a spus ce mi s-a spus nu am avut decât o reacție mai imună și am zis „ok, am înțeles”. Nu știam ce să zic. Cuvintele mi-au fost tăcute. Pur și simplu.

Așa cum încep să devină acum … în stadiul ăsta de indecisă.

Dacă aș fi avut vreo altă oportunitate. Un alt loc de muncă posibil, unde să pot pleca … cine ar mai fi stat pe gânduri? Dar când știi că va trebui să cauți când nici nu te gândeai că va trebui să o faci …

Pentru mine e clar ce vor: demisia mea forțată.

Nu pot să zic, mă bucur că într-un final scap de locul ăla vicios și … aș putea spune n lucruri pe care nu le spun, că sunt fără rost.

Prea mulți nervi, prea mult stres … prea mult din toate. Dar măcar să pleci cu onoare și să știi că a fost strict decizia ta și nu o impunere din partea altora.

Acum, cu o hârtie albă lângă mine și un pix … oare să o scriu sau să nu o scriu?

Să le fac pe plac sau să nu mă las în fața lor?

De plecat oricum plec, indiferent de modul în care o fac. Respir greoi.

Și ascult muzică. Post rock-ul se potrivește de minune acum. No words, just feelings.

Voi scăpa …

Atât.

+ muzică.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Demisie forțată sau … ?&8221;

  1. Ce urat :(… din punct de vedere legal, nu le va fi chiar atat de usor sa te concedieze si nu te pot obliga sa demisionezi cand vor ei, iata si de ce:
    http://www.realitatea.net/te-poate-obliga-seful-sa-ti-dai-demisia-vezi-sfatul-avocatului_827268.html
    Dar daca asta e imboldul de care ai nevoie ca sa rupi cercul vicios, ai incredere in tine pentru ca esti o persoana valoroasa si capabila si incearca sa privesti asta ca pe oportunitatea de a gasi altceva care chiar sa-ti faca placere. Stii cum e cu usile alea care se inchid… Orice decizie ai lua, gandeste-te ca intotdeauna meriti mai mult 😉

    • Foarte urât. Mai ales modul în care s-a întâmplat totul.. 😦 Am văzut, trebuia să aibă motive concludente, fapte … acte, dovezi că eu am făcut greșeli dar cum nu au avut, au zis că mai bine mă fac pe mine să plec. Și au reușit. Pentru că azi mi-am dat demisia, evident cu preaviz. Că nu’s fraieră să ratez un salariu. Și mai ales că trebuie să îmi caut altceva..
      Într-adevăr, aveam nevoie de un imbold și ăsta a fost extrem de puternic.
      Mulțumesc frumos Irina pentru cuvintele tale! Înseamnă mult pentru mine. 🙂
      Decizia e luată, acum doar aștept să îmi fie cu adevărat mai bine. 😉

      • Of, poate ca tot raul e spre bine, mai ales ca ai scapat de un loc care nu-ti oferea nimic bun. Chiar nu merita sa-ti consumi 8 ore pe zi si sa-ti vinzi timp din viata unor asemenea oameni. Mai bine cu siguranta va fi 🙂

        • Poate că da. 8 ore pe zi? În vise.. erau mai multe. Trebuia să fiu prezentă acolo la 8:30 și era o minune să plec înainte de ora 18:00. A fost când am stat și până la 7 sau după 7 seara. Bine, șefa e prezentă de la 7:30 dimineața și din câte am auzit stă și până la 8 seara. Dar asta e strict problema ei … cu obsesia ei față de muncă. Deși are familie acasă. 🙂 Dar presupun că își arunca frustrările pe noi, angajații. Așa cum se întâmplă de obicei cu șefii frustrați. Și atunci tot noi, angajații avem de suferit.
          Da, chiar va fi mai bine. 🙂 Sunt sigură.

  2. like-ul e de incurajare – opinia si argumentele urmeaza intr-un comentariu mai lung. In rest – fii ok! Nu te mai complica si nici nu te mai amesteca acolo, jos, unde au ajuns unii, probabil din lipsa unei tarii de caracter. Oamenii nu pot fi judecati in intregime decat dupa deciziile pe care si le pot asuma integral. Acolo unde exista presiuni si interese – vor exista si decizii fara sens pe care clar nu trebuie sa le lasi sa te afecteze. revin cu opinie detaliata cand scap de work related things 🙂

    • Oh, mulțumesc! 🙂 Am primit curaj și bang, am demisionat. Deși starea asta de „looking for a new job” nu e tocmai bună.
      Într-adevăr. Am să încerc să nu mă mai las afectată. Am început să prezint un dezinteres total …. 🙂
      Am să aștept opinia ta! Sper să scapi cu bine din „nebunie”. 🙂

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s