Singură, printre oameni

E un sentiment puternic. Un sentiment pe care l-am adunat săptămâna asta, în prima mea delegație de la noul loc de muncă. Urmează încă una săptămâna care vine. Ar trebui să mă bucur, poate, conform colegei care m-a însoțit din orașul meu.

Dar eu nu, nu mă bucur. Mă prefac că zâmbesc și că abia aștept. A new road trip.

Săptămâna asta, în „minunata” mea delegație, am avut colegi din mai multe orașe iar eu am încercat să fac față avalanșei sugestiilor și sfaturilor pe care mi le ofereau în procesul de învățare. Fiecare cu ideile lui, limbajul lui și toate celelalte.

Ajungeam seara de pe teren în camera mea de la pensiune pe care o împărțeam cu o colegă și mă simțeam singură. Pur și simplu singură. Mă întrebam ce caut acolo și de ce. Căutam răspunsuri închizându-mă într-un balon invizibil … în care îmi doream să fiu doar eu.

Dar ceilalți, erau și ei acolo. Îi evitam, văzându-i atât de apropiați unii de alții, ei cunoscându-se de mai mult timp.

Îmi doream să treacă cât mai repede zilele, ca timpul să își pună amprenta asupra mea și să mă ducă în depărtare. Nu neapărat acasă. Nu știu dacă „acasă” e mult mai bine. E doar aparență, cu siguranță falsă. Pentru că și aici, acest sentiment continuă să persiste.

Am renunțat la un job de care abia așteptam să scap, și m-am aventurat în altul în care încerc să fac să fie totul bine, să învăț cât mai multe și cât mai repede pentru a reuși să trec la următorul nivel. În dorința mea de a avea mai mult timp liber, realizez că practic va fi mai puțin. Și acele delegații care se arătau a fi doar o dată pe lună, se pare că sunt mai dese.

Dar nu e nimic, mă ascund iar în carapacea mea și mă prefac că sunt fericită. Că totul merge bine, că fac alegerile potrivite și că schimbările astea sunt cele pe care trebuia să le am.

Și ajung acasă, în deplinătatea camerei mele, într-o singurătate absolută și izbucnesc. Așa cum nimeni nu mă poate vedea, așa cum doar eu cu mine știu cum sunt. Așa cum, printre acei oameni nu puteam să o fac.

Așa cum nevoia de descărcare e atât de necesară încât îmi aud vocea printre clipele care trec.

E totul bine, zâmbesc.

Și îi spun sufletului meu să nu mai simtă atât de multe. Dar nu m-ascultă. E încăpățânat.

E prea încăpățânat și se aventurează în simțuri prevestitoare de izbucniri și mai puternice.

Deși știe asta, urma de optimism se pare că îl înconjoară. Sper că face alegerea potrivită.

Poate părea puțin mai ciudat sentimentul ăsta de a fi singur, printre oameni. Dar așa se întâmplă când nu te regăsești alături de oamenii pe care îi ai în jurul tău, față de care nu te poți apropia. E greu să îl ascunzi, sub chipul care adună zâmbete false.

Sub chipul care pare a fi dornic de a merge mai departe, de a reuși să treacă peste provocări, să fie un om apreciat de ceilalți.

Asta trebuie să se vadă, doar asta. Nimic altceva. O stare de bună dispoziție continuă, fericire. O stare care să nu lase nici o urmă că s-ar ascunde altceva.

Exact. Și cum aici, nu-mi poate fi văzut chipul am să scriu că sunt fericită.

Printre nepăsări, dezamăgiri și alte cele, am să închei acest articol … lăsând loc shuffle-ului de mâine care va anunța și o veste bună la mine pe blog.

Atât.

+ muzică.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Singură, printre oameni&8221;

  1. Buna seara Cristina !
    Atata timp cat esti printre oameni-OAMENI,,
    nu esti niciodata SINGURA ! 🙂
    Seara faina chiar daca afara e rece
    si va fi nevoie sa te imbraci in

    Cu drag,
    Aliosa.

    • Bună seara și aici, Alioșa!
      Și totuși, am avut parte de sentimentul acela de singurătate mult prea puternic..

      Îți spun și aici cât de minunată e melodia. 😀

      Sper să fie calde pijamalele mele. 🙂

  2. Imi cer scuze dar am simtit nevoia sa las o parere.
    Asa se intampla cand esti noua intr-un colectiv de oameni care se cunosc de mai multa vreme. Porneste cu dreptul si cauta macar o persoana de care sa te apropii mai mult si acea persoana daca-i mai veche in colectiv o sa stie cum sa procedeze ca sa nu te mai simti singura. E o parere, nu una grozava dar poate e de ajutor pentru viitor.

    • Nu trebuie să îți ceri scuze. Ești bine venită la mine pe blog, oricând.

      Apreciez sfatul tău și am să încerc să fac ceva în privința asta. Poate o să am mai mult succes săptămâna asta care vine, când o să fiu iar plecată în delegație.

      Have a beautiful Sunday too!

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s