Siguranța zilei de mâine ?!?

Adun zile. Zile de tăcere intensă în care nu-mi găsesc locul. Zile cuprinse de stări nepotrivite și de care îmi e greu să scap.

Sunt acaparată într-un mod obsesiv, fără să găsesc o cale de scăpare.

Siguranța zilei de mâine? Oare mai există?

Aș putea spune cu certitudine că nu. Când ești sigur că ai ceva, se duce totul într-o clipă.

Mi-am dorit foarte mult să îmi găsesc un nou job în care să am mai mult timp pentru mine, să câștig mai bine, să am un program cât de cât normal. Și am găsit ceva ce îmi părea că e așa. Am renunțat la jobul avut pentru a mă „bucura” de un altul în care aveam să fac altceva. Și-n care nu eram nevoită să lucrez în weekend sau până noaptea târziu. În gândurile mele era bine. Era.Am ajuns să lucrez de fapt mai mult, să câștig mai prost și programul să nu fie chiar așa normal cum sperasem eu să fie. Multă muncă de teren, corpul meu abia făcea față. Mersul pe jos e ok dacă nu exagerat. La mine era mult peste limita zilnică ce o trebuia să fac. Spatele meu a suferit destul datorită greutăților cărate. Delegațiile erau mai dese decât ar fi trebuit să fie. Iar eu nu reușeam să fac extra lucrurile pe care mi le propusesem în timpul liber.

Am renunțat într-o oarecare măsură să scriu aici. Deși, articolul de duminică a fost de nelipsit. Nu pentru că nu voiam să scriu ci pentru că nu mă simțeam în stare să o fac. Să fac ceea ce îmi place atât de mult.

Până și cititul cărților, chiar și a articolelor blogurilor pe care le urmăresc a lipsit.

Sunt atâtea cărți care mă așteaptă (pe care le am în pending – să le citesc) iar eu, le las pierdute în bibliotecă.

Se făcea că era vineri. Chiar vinerea trecută. M-am dus la lucru normal, m-am obosit o zi întreagă (chiar cu vreo 2 ore peste program) fără prea multe reușite. În sfârșit mă vedeam acasă. Dar, înainte să plec (fiind ajunsă la sediul firmei iar ritualurile făcute), am fost chemată în birou. Se pare că vânzările mele au fost nemulțumitoare. Și așa s-a întrerupt colaborarea. Într-o zi de vineri. Am rămas fără job.

Oricum, voiam să scap de el … eu de el, nu el de mine. Chestia asta m-a afectat foarte mult.

Oricât de mult nu îmi plăcea acolo (fiind în căutare de altceva), asta nu însemna că aș renunța fără să am altceva disponibil.

Norocul meu că nu stau în chirie.

Ideea e că, nu mai există siguranța zilei de mâine. Poți rămâne oricând fără job, oricât de sigur ai fi pe acel job sau nu. Așa de pe o zi pe alta. Fără preaviz. Fără nimic. Pentru că își permit să dea la o parte pe cineva, chiar dacă nu prea au angajați și sunt într-o continuă căutare.

Chiar dacă posibilii angajați fug pe geam în ziua de observație și nu mai așteaptă să vadă dacă sunt acceptați sau nu în firmă (caz real).

Cât de nebună e lumea asta. Unii sunt prea spălați pe creier și acceptă n chestii. Iar unii sunt prea dornici să scape dar nu găsesc unde să fugă.

Gândurile îmi fug în mii de părți. La toate lucrurile neterminate. O întârziere maximă.

Amețesc. Somnul îmi e tulburat.

De-aș putea pocni din degete iar eu să îmi găsesc liniștea, ar fi un vis ireal.

Zburd printre temeri. Caut soluții, dar e ca o carte de matematică plină de probleme și fără răspunsuri la sfârșitul ei. Merg pe premise false, crezând că le rezolv corect.

Imaginația îmi joacă feste.

Adulmec puțin vin roșu demidulce. Atât de puțin încât nu are nici un efect asupra mea. Nu ar trebui să aibă.

E greu să fii înțeles.

Nu e atât de fain pe cât pare să fii liber. Mai ales atunci când nu e de bună voie. Impresiile astea false despre cât de bine e, sunt doar priviri dintr-un exterior la fel de fals ca impresiile.

Când oare ne vom putea trezi la realitate și nu vom mai judeca oamenii după impresii?

Nu-i doresc nimănui să fie în locul meu. Deși, știu că sunt atât de mulți. Se ascund și ei, după un zâmbet sau poate chiar mai multe.

Nu poți să mai știi ce te așteaptă mâine. Ce va fi e un mister. Azi ai ceva, mâine s-ar putea să fie un nu.

Siguranță inexistentă. Nepăsare.

Nepăsarea altora față de ceea ce lasă în urma lor sau fac unor persoane.

Ce mai contează când drumul e plin de gropi?

Lumina unei zile demult apuse.

Visez la un somn liniștit.

Mâine se anunță a fi o zi cu un interviu atașat. Sper să aibă atașată și o reușită.

Sper. Încă e gratis.

Atât.

+ muzică.

Anunțuri

2 gânduri despre “Siguranța zilei de mâine ?!?

  1. abc

    Ma pătruns ce am citit… 😦
    Mai zic doar că:
    ” un șut în fund îi doi pași în față”
    … Trebuie să îți recapeți încrederea în tine pentru a putea pășii cu încredere spre dorințele tale 😍😁😍

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s