8 gânduri despre “Silence [I]

      1. Cristian Verzea

        In ultima vreme ascult foarte mult rock – la mine la munca se asculta mult rock si am fost si eu corupt -. In ultima vreme ascult foarte mult Manowar si alte trupe de rock din acesta epic, care duce catre lupta, razboi, Valhalla, Odin, mitologie nordica, dar trupa care mie imi place ceeel mai mult in clipa de fata se numeste Wardruna. Nu este rock – este o trupa care canta muzica de tip „Vikingii”, muzica epica, de film, de lupta etc. Chiar daca am abonament Apple Music si pot descarca orice album „gratuit” in contul acelui abonament, am cumparat separat recent-lansatul album al celor de la Wardruna – Runaljod:Ragnarok. Ii iubesc! Ii recomand cu mare drag. De pe acest album, poti viziona pe youtube videoclipul piesei „Raido”, ca sa iti faci o idee! 🙂

        1. Wow, asta-i bine. La mine din păcate e eșecul unor oameni care ascultă muzică de prost gust, să nu zic altfel. Noroc că dacă închid ușa de la birou nu îi mai aud. Nici eu nu ascult doar rock, chiar sunt și la celălalt capăt și ascult mult blues. Manowar e ceva gen mai mult spre metal, dar cântă fain deși nu prea i-am avut prin playlist-uri.
          Cât despre Wardruna, încă un wow! Deja m-am abonat la canalul lor de youtube. Și deja se lasă cu un replay. Mulțumesc pentru recomandare. 🙂

          1. Cristian Verzea

            Cu drag. Eu, sincer spun, mi-am inceput viata de audiofil cu manele, pe la 12-13 ani :)))))))) Dupa, pe la 16-17 am inceput cu rap si am ramas in principiu acolo. Astazi, ascult rap, rock, blues, jazz, unele melodii clasice chiar… Imi place cam tot ceea ce gadila psyche-ul. Sunt un iubitor de drame, catastrofe, descompuneri, in ceea ce priveste arta. Citesc Cioran si ma identific adesea cu el. Pentru mine, Cioran este cel mai mare scriitor pe care l-am citit.

            1. Oh, eu am început cu … dance! Deși, mi-e cam „rușine” să recunosc asta. Ascultam dance la greu când eram mică … până spre 18 ani (nici nu mai știu exact, ca să fiu sinceră). Nu știu cu ce mă fermecaseră melodiile alea care erau de multe ori prostești (și nu mă refer la melodiile alea dance clasice). Oricând eram întrebată: fană dance. :))
              Lucrurile au luat o întorsătură majoră, spre fericirea mea. Și acum am o altă viziune. Am trecut la rock și la multe alte genuri, chiar și muzica clasică, blues, jazz etc. și mă bucur tare mult că am făcut-o. Și în prezent am o oarecare pasiune… cea de a colecționa CD-uri cu muzică. Știu, se găsesc pe net atât de ușor CD-urile, dar senzația aceea cu care asculți un CD original la un mini sistem cumpărat din banii tăi munciți cu greu nu se compară. Chiar nu. 🙂
              Îmi place să pătrund în adâncul versurilor unei melodii. Nu doar să o ascult și atât. Ceea ce majoritatea fac. Sau aleg calea simplă: versuri puține care nu înseamnă mai nimic.
              Cioran a fost și va rămâne o artă. Modul lui aparte de a scrie îl face să fie unic. Pur și simplu unic.

              1. Cristian Verzea

                Cred ca la Cioran atrage foarte mult bipolaritatea sa – modul sau de a fi fatalist, iar in acelasi timp un sensibil incurabil….

                Revenind la muzica, pana sa descopar „liberul arbitru”, bineinteles ca si eu am copilarit cu dance si ce mai era la tv. Oricum, in anii 90-2000 era muzica buna la tv. Ascultam Akcent, Body and Soul, Nana, Coolio, Prodigy, Michael Jackson etc… Tin minte ca intotdeauna ma speriam la „Thriller” si ca ma pasiona oarecum videoclipul „No good” al lui Prodigy, acela in care sparge peretii. Am copilarit de asemenea cu melodiile matusii mele, Toto Cutugno, Al Bano, Natalia Oreiro, Lambada, Carrapicho… Si acum ascult cu drag Carrapicho de exemplu..

                1. Muzica aceea încă mai e ascultabilă! Și mult mai calitativă decât sute de comercialisme din zilele de azi. Mi-am luat o țeapă azi la lucru cu o melodie (cei din producție ascultă muzică super mega nașpa și se mai aude și la mine în birou, norocul meu că destul de încet). Eram ferm convinsă că e o melodie a celor de la Mandinga de acum câțiva ani, când de fapt era o manea veritabilă. :)) Îmi venea să mă iau de cap, zău de nu.
                  Chiar mi-ai făcut poftă de niște Prodigy. E o așa încântare auditivă în miez de seară.
                  Și eu am copilărit cu astfel de formații și nu numai. Încă mai casete de pe vremea respectivă. Ce amintiri. Old but good times. 🙂

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.