Shuffle your mind [147]

Furtună, muncă prelungită … pauză, e duminică. Un semn de final, timpuriu… nu e nici ora 10.

De fapt, nu era când am început să scriu. Acum e trecut de 10.

A fost o săptămână lungă, cu 6 zile lucrătoare din 7. Și cea de a 6-a s-a dovedit a fi plină de furtună, la propriu.

(tocmai am strivit un țânțar care „dormea profund” la mine pe perete)

Cu vreo 20 de minute înainte să plec de la muncă a început o ploaie din aia „cu găleata” care a lăsat bălți imense peste tot. Nici umbrela luată cu împrumut de la muncă nu a fost de ajuns. Era un întuneric ca de seară, deși era abia ora 3. De mult timp nu am mai prins o asemenea ploaie puternică, furtună … ce mai.

Fiind puțină lume la lucru (sâmbăta e mult mai liniștit), am dat drumul la Radio Guerrilla și mi-am făcut ziua mai plăcută. Astfel, am dat peste o melodie de care sunt dependentă. Butonul de replay cred că e deja uzat. Și culmea, e o melodie românească lansată acum o lună. Da, se mai face și muzică de calitate, nu doar „comercialisme” (cum îmi place mie să spun).

S-a făcut linişte în lume
Pentru ca tu să mă poți auzi

E shuffle. E 147. Poate un 147 eronat. Pentru că … tocmai am realizat că am făcut la un moment dat o numărătoare greșită!

Am vrut să fac o combinație matematică pentru 147. Ceva gen [(47*47)/7]/4 = 78,ceva. Adicătelea dă cu virgulă. Am căutat Shuffle your mind [78] și Shuffle your mind [79] și am constatat cu stupoare că sunt 2 din fiecare cu date diferite. Nah, am zis să fac cercetări. Și am găsit greșeala. După shuffle-ul cu numărul 79, în loc să îl fac pe cel cu numărul 80, l-am făcut tot 70.

E bună și matematica asta la ceva. La redescoperit emoții vechi, așa cum se și numește melodia recomandată (Emoții) din articolul Shuffle your mind [78] (prima variantă). Am mai dat câteva replay-uri.

Auto-citându-mă am să zic că:

  • vreau să adun doar bucurii și momente plăcute care merită memorate și amintite;

Până una alta, mi-am adus aminte o fază de la un fost loc de muncă, recitind articolul Shuffle your mind [78] (varianta a doua). Faza cu copilul care mi-a adus o jucărie imensă la recepția unde lucram („livrare la domiciliu” cum a zis-o acel copil). Voia atenția mea, deși nu aveam vreo clipă liberă pentru el. Dar a avut și vorbe bune printre altele. Mi-a zis să nu mai lucrez atât de mult și să fac pauză.

 

Până una alta, săptămâna asta, deși nu a fost super ok … am zis să o pigmentez cu „dulceață”. Să fac un slalom printre îmbrățișările potrivite primite și zâmbetele care mi-au adus soarele și în suflet.

Pentru restul, există un I don’t want to give a fu*k anymore.

Atât.

+ muzică. mai sus nițel. Mai dau un replay.

Și iar îmi e dor … de gustul brațelor tale.

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.