Shuffle 🔀 your mind [308] – traiectoria unui drum la pas

Hello everyone! E luni, e seară, nu e atât de târziu și eu am aterizat pe aici.

S-a mai dus o săptămână nebună… plină de muncă… obositoare, dar cu un final plin de aventură!

Multe îmbrățișări, zâmbete, trăiri, simțuri explorate la maxim într-o sâmbătă liniștitoare și călduroasă… pentru a mă pregăti pentru o duminică plină!

După cum am tot zis pe aici, m-am tot antrenat pentru a reuși să fac un drum de vreo 50 km, din orașul meu până într-un alt oraș, mergând pe jos.

Singură, exact ca pasărea surprinsă în poza de mai jos, undeva pe drum:

Pierdută, printre nori… cu o priveliște frumoasă de „Floarea Soarelui”.

5:00

Alarma mi-a dat trezirea și am decis să am o altfel de trezire. Una mai liniștită, în care să pot mânca micul dejun și să-mi beau cafeaua fără să mă grăbesc.

7:30

Plecarea mi-a fost anevoioasă, din cauza ploii dar noroc că a făcut față pelerina. Am mers pe contrasens și ca norocul, duminica circulația nu e atât de intensă ca în restul zilelor.

Mai ales în cursul dimineții erau destul de rare mașinile. Astfel că, am mai surprins în câteva poze drumul gol. Următoarea fiind una dintre ele.

Eu am mers undeva înainte de linia albă și cam așa mi-a fost cea mai mare parte din drum. Exceptând orașele unde am mai căutat trotuarul și am mers pe lângă case sau prin parcuri, cât de mult am putut.

Ăsta a fost un drum fain. Păcat că a fost scurt.

Prin puținele orașe prin care am trecut, am mai dat de niște chestii drăguțe, cum e cea din poza de mai sus. Mi-a plăcut mult sculptura. Păcat că e neîngrijită, lăsată să se auto-distrugă.

Am trecut prin vreo 4 orașe până am ajuns la destinație.

Dar până acolo, am tras din greu ca să rezist cât mai mult.

O hartă antică, ruginită… dar care mi-a atras atenția.

Am mers și am mers ore bune, până când am realizat că am niște răni la picioare care mi-au îngreunat traiectoria avută. Că a trebuit să fac și niște pauze. Bine, pauze oricum am făcut pe unde am apucat dar de la un anumit punct am evitat să stau jos.

Mai câte o bisericuță frumoasă… nu știu numele…
Mai câte un peisaj drăguț…

Am mers și am mers… 10 km, 20 km, 30 km, am ajuns pe la 40 km și aici m-am bucurat. Anul trecut am reușit să fac vreo 40 km și fiecare pas pe care l-am făcut în plus a fost un progres.

Undeva pe la ora 19:00

După aproape 12 ore, am aterizat și eu, fiind contratimp… având încă vreo jumătate de oră până la Gară. Trebuia să mă încadrez în timp ca să și prind trenul.

Ceea ce am și făcut, undeva pe la 19:35 am ajuns și la Gară. Cu picioarele relativ frânte, cu aproape 68000 de pași la activ și vreo 48 km și ceva.

I did it. Nu mi-a venit să cred. Și încă mai puteam, picioarele nu-mi erau într-atât de dureroase pe cât mă deranjau rănile.

Dar, așa ca o paranteză, pe lângă zecile de claxoane primite… am avut și vreo 9 oferte de a ajunge mai repede la destinație. Evident, nici una nu era femeie. Să mă mai mire asta? Cred că nu… Dar ce era deranjant era că unii insistau și după ce le ziceai că ai un drum de parcurs pe jos. Nu e ca și când nu eram îmbrăcată sport și să se și vadă asta. Plus că nu făceam cu mâna la nimeni ca să pară că fac vreun autstop.

Neavând voie să ascult muzică la căști, ca să fiu atentă la toate mașinile și tirurile care veneau… unele cu o viteză exagerată… am recurs la metoda speaker cu sunetul dat la maxim. Melodia pusă pe repeat a fost o melodie care mi-a apărut într-un playlist de pe Spotify înainte să plec de acasă. Mi-am zis: That’s the song. Nu e ca și când nu e ultra mega cunoscut dar am simțit că îmi dă încurajarea de care aveam nevoie.

Tina Turner – The Best

Să mai zic că dacă era drumul liber strigam și eu cât de tare puteam „You’re simply the best”? Ei bine, asta făceam! Și mă simțeam liberă, puternică, încurajată și era ceea ce aveam nevoie atunci.

Pe alocuri am mai schimbat muzica, dar nu prea mult. Acum, dacă ascult melodia îmi imaginez că sunt undeva pe lângă șosea și strig tare cu ea… despre cum sunt „the best”.

La final de zi, am avut cei 70000 de pași și cei 50 km la activ.

Ajunsă în tren, aproape că mi-am dat jos adidașii… și încercam să nu aud discuțiile altora care îmi păreau destul de enervante.

O oră și ceva am stat jos și pe când să cobor mi-au amorțit picioarele, dar nu m-am lăsat! Am sărit din tren (că deh, e distanță mare între tren și peron) și mă gândeam să nu-mi cedeze picioarele. Am reușit să ajung cu bine, să-mi rezolv rănile și să fiu fericită de reușita mea.

Mi-am atins unul din scopurile de anul ăsta și mă bucură mult că am făcut-o! Fie vorba între noi, mersul pe jos când vine vorba de adunat pași și km poate deveni addictive. Eu așa îl simt acum. Și mai vreau. Muuuulți km. Numai să scap de febra pe care o am acum. Bine, nu 50 km, că ar fi prea mult. Dar așa, minim 10 zilnic ar fi minunat. Maximul cât voi putea.

Cam atât pentru moment. Dacă o să mai am idei, o să scriu într-un viitor articol.

Vă îmbrățișez cu drag!

Atât.

+ muzică mai sus.

You can do it if you really want it and fight for it.

6 gânduri despre “Shuffle 🔀 your mind [308] – traiectoria unui drum la pas

  1. Pingback: Shuffle 🔀 your mind [344] – Cutia cu Gânduri by Lost illusions

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.