Sărbătoare X

24 decembrie. Nu atât de târziu. Din 2011 scriu acest articol și recomand fix aceeași melodie, fix în aceeași dată.

Anul ăsta … voi adăuga un strop de 2020.  Cel mai sigur e că voi face din acest articol, o esență a fiecărui an, pentru că mi se pare o idee super! Ziceam acum 3 ani, am zis-o și anul trecut, și-o zic și acum! Pentru că mi se pare că acest articol a devenit minunat doar pentru că conține elemente din articolele anterioare. Bine alese (m-a dus capul pe atunci).

 

„Sărbătoarea e la un pas distanță…

Pentru asta trebuie să intrăm în ritm și să trimitem mesaje celor dragi nouă. Același lucru an de an, doar mesajele diferă puțin ca și formă de aranjare a cuvintelor dar rezultând un înțeles comun. Sunt sigură că cei mai mulți dintre noi suntem sătuli de urări, așa că nici eu nu mai fac vreo urare specială.
 
Cât despre însemnătate, legături și înțelesuri prefer să nu comentez.” (2011)
„Vă las să vă delectați iar cu aceeași melodie superbă care mă face să-mi doresc să scap din această „închisoare a timpului”. (2012)”
„Pentru că se potrivește de fiecare dată, pentru că mă face să dau aceleași replay-uri excesive și pentru că … îmi reprezintă dorința.” (2013)

”Rutină.

Din 2011.” (2014)

Picuri de tăcere îmi cuprind starea, aruncând cu săgeți pline de zâmbete. Închid ochii și știu că, chiar dacă e o zi ca oricare alta, e o zi în care speranța mea e prezentă. (2015)

Zâmbesc, și de data asta e din suflet. Speranța mea a meritat să fie prezentă în toți acești ani. Pentru că în sfârșit simt cum zburdă fericirea în jurul meu. Și e atât de frumos. Tare tare frumos. (2016)

E o zi ca oricare alta, așa cum ziceam prin 2015 … dar e prima zi de 24 decembrie, fără tine tată … Dar, ceea ce e bine, e că încă zburdă aceeași fericire în jurul meu. E frumos dar și trist în același timp. (2017)

E al doilea an fără tine tată … dar în același timp, e primul 24 decembrie în calitate de mătușă, chiar dacă sunt doar 8 zile conform calendarului. Îmi pare rău, tată, că n-ai apucat să fii bunic. E primul 24, pe un alt tărâm. Fericirea și tristețea se îmbină din nou, lăsându-mi urme adânci în suflet. (2018)

E-un an în care mi-ar fi plăcut să nu spun nimic trist dar trebuie s-o fac. Dragă mătușă, îmi lipsești. „Harika bir gün olması.” (turcă, tradus „să ai o zi minunată”) acolo sus îți urez eu acum, așa cum îmi urai tu la fiecare final de apel. E primul 24 pe care tu micuțo îl petreci acasă. Stări complexe mă înconjoară printre amintiri și prezent. Un prezent incert și apăsător. (2019)

Un an nebun, de la bucurie la durere. Un an în care zeci de schimbări au avut loc. Un an în care sunt aceeași eu, acum într-un alt loc, spațiul meu. O reușită ce nu părea a se realiza. Nu știu ce mă așteaptă. Muzica mă însoțește la drum, chiar dacă concertele sunt la mare îndepărtare. Vreau să mă bucur de ceea ce am, fără să mă gândesc la ceea ce aș putea avea sau la ceea ce a fost. Fericire e chiar și atunci când primești întrebarea banală: „Tuși, ce faci?”, un simplu mulțumesc sau o îmbrățișare din suflet. (2020)

„All that I want this year for christmas is new year’s day…”

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.