Shuffle 🔀 your mind [338]

Hello everyone! E seară, e luni, e semi târziu iar eu am aterizat la timp pe aici.

Nu vreau să-mi mai număr absențele. Vreau doar să-mi număr stările de bine, zâmbetele, bucuriile, momentele pline de fericire. Vreau să-mi spun iar și iar cât de mult mă iubesc. Vreau să îmi simt vibrațiile pozitive ale corpului meu. Vreau să… o continuare într-o poezie de moment care va fi scrisă în acest articol.

S-a mai dus o săptămână în care deși am muncit, am făcut și lucruri interesante și care mi-au adus liniștea de care aveam atât de multă nevoie.

O seară la Filarmonică cu un concert vocal simfonic care m-a dus pe un alt tărâm. Unul în care grijile, stresul, neliniștile s-au ascuns bine de tot. Voi merge și săptămâna aceasta doar că va fi un concert simfonic. Dacă tot nu sunt concerte cu muzică de la artiștii care îmi plac atât de mult, profit și semnez cu prezența pe unde pot.

Am aterizat într-un week-end plin de speranță, energie în care mi-am făcut de rost de motivația necesară, imboldul care îmi lipsea pentru a face lucrurile pe care mi le doresc. Și asta pentru că, uneori, o zi banală de sâmbătă dimineața se poate transforma într-o mirifică bucurie imprevizibilă.

Iar duminica, cu motivația apărută încă de dimineață, m-am apucat de exerciții fizice, mult mers pe jos de am ajuns pe la 11 și ceva km. Acum simt febra dar nu mă las, vreau să fiu mereu și mai motivată.

Dar drumul la muzică și mă las dusă de valul inspirației pentru a scrie o poezie.

Bright lights and tired streets
We could get away
No time to even speak
Nothing to say
No rain or storms above
That could make us stay
Let’s walk above the city
You and I

Vreau să …

Vreau să închid ochii și apoi să te cuprind,
Să mă las dusă de val în timp ce te ating.
Măcar pentru un moment, să simt că vibrez,
Că nu e vreo imaginație de-a mea și nu visez.

Că ești prezent și-o lumină caldă plină de efect,
Că mă pierd în timp iar orele dispar dintr-o dată.
Nu realizez unde s-au dus, doar ce au lăsat în urmă
O bucurie imensă în suflet și o fericire pură.

Când trăiești clipa fără să conteze altceva,
Când faci fix ce vrei, lăsând la o parte vina,
Atunci simți cum liniștea te înconjoară,
Făcându-ți viața mult mai puțin amară.

Căci vinovată vreau să fiu doar pentru stări de bine,
Pentru acele minunate strigăte ce ies din mine.
Vreau de undeva deasupra orașului, să-mi vorbesc,
Să nu mă știe nimeni, să știu doar eu de ce zâmbesc.

Vreau pur și simplu să-mi mulțumesc,
Pentru curajul de a crede iar în mine,
Trăiri pe care nu vreau să le denumesc.
Vreau să fac azi și să nu o las pe mâine.

Atât.

+ muzică mai sus.

P.S. Vreau să îi ofer un mare mulțumesc unei persoane dragi mie, care m-a făcut să mă simt iar motivată și care mi-a adus inspirația în scriere în seara asta.

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.