Shuffle 🔀 your mind [339 + 340]

Hello everyone! E seară, e relativ o oră decentă. Tocmai a fost 22:22, o oră care m-a dus cu gândul la versurile celor de la The Mono Jacks – „Caleidoscop” (Iar se face ora noasră/Douăjdoi și douăjdoi). Doar că mă întreb unde suntem noi.

Iar se lasă cu un 2 în 1. Am lipsit cu desăvârșire de la un shuffle și mi-am propus ca astăzi să nu dau cu skip. Nu de alta dar, am niște imagini interesante ascunse undeva prin galeria telefonului de la o drumeție recentă și aș vrea să le împart cu voi.

Dau drumul la muzică, o melodie care m-a înnebunit perioada asta cu replay-urile. Am descoperit-o pe Emaa pe Spotify la recomandări. De atunci, am exagerat într-un mod plăcut cu ascultatul ei. Nu are multe melodii în repertoriu dar sunt calitative.

Te plimbi din loc în loc și toate par la fel
Toți aleargă, se mai joacă cineva?
Străzi aglomerate, mintea-i carusel
Mai știi oare ce voiam?
Tu să nu pleci din minte, nu
Nu n-o lăsa să facă doar ce vrea
Tu să nu te minți și să nu te furi
Să nu ucizi iar inima ta

Și afară plouă, plouă
Și trecut de ora două
Noi vorbim cu mare artă
Despre una, despre alta

Pretty catchy, right?

Printre muncă, mai niște momente de respiro. Mai o drumeție așa pe nepusă masă. Dar care mi-a prins atât de bine. Deconectarea cu natura e întotdeauna minunată. Și mi-aș dori să o fac mai des. Să mă rup de oraș, să merg pe munte sau pe unde o fi să fie și să nu-mi mai pese de nimic. Să mă înconjor doar de priveliști de vis, mulți copaci, frunze, pârâuri, râuri și multe altele.

Semn de primăvară, ghiocei…

O expediție de o zi, nu foarte departe de casă, cu trenul alături de un grup nou care se pare că e activ de peste 20 de ani. Sper că e o glumă proastă știrea cu interzisul drumețiilor în județul meu. Acum, când am descoperit acest grup…

Îmi doresc să fiu mai mult în natură, să fiu mai prezentă, să fiu pur și simplu.

Nu vreau să mă mai las dusă de valul cuvintelor nespuse.

M-am apucat de făcut puzzle. Am prins gustul și vreau să-l termin zilele astea. Ca mai apoi să continui cu altul, cumpărat deja. Doar să-mi fac timp, din puținul pe care îl am, ca să mă simt mult mai productivă.

Visez, mă las dusă de niște simțuri noi pe care nu credeam că le voi avea prezente prea curând. Mă întreb dacă e bine că le las să mă acapareze. Dar nu e ca și când le-aș putea refuza… cel mult nega. Nu am să fac asta. Am să zâmbesc și dacă ar fi să fiu tristă la final, am să mă pierd prin natură, iubindu-mă pe mine mai mult. Tot mai mult, așa cum o fac pe zi ce trece.

Mă urc în tren s-ajung în locul în care îmi doresc, fără să-mi stea nimeni pe cap și să-mi ating scopurile.

Uneori viața e ca un carusel…

Plină de povești interesante, se învârte încet, se mai oprește dar nu-și pierde nici o clipă visarea.

Mi-ar plăcea să mai cred în povești, dar știu că aș crede în zadar.

Copilul e încă acolo, în tine,
Așteaptă cuminte să-l chemi
Afară în lumea ta mare,
Multe lumi mici se pierd
Copilul e înca acolo, dar nu e supărat
Îi e dor de râset sincer
Hai, zi că n-ai uitat!

Atât.

+ muzică mai sus.

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.