Shuffle 🔀 your mind [374]

Hello everyone! E seară, nu atât de târziu dar e deja marți. De parcă s-ar fi transformat într-o rutină pe care nu mi-o doresc. Și-mi zic, data viitoare voi scrie luni.

Dar când acel luni are o seară mult prea apăsătoare, parcă și cuvintele fug de mine.

Revin, cu aceeași poftă și dor, să-mi aștern gândurile, să-mi zbucium simțurile măcar un pic. Mi-e teamă că am să mă las dusă de valul nepăsării, că am să alunec într-o prăpastie din care îmi va fi greu să mă ridic.

Dau drumul la muzică cu o melodie care m-a înnebunit zilele astea. Bine că măcar pe Instagram sunt reclame drăguțe la story cu muzică faină.

These lonely nights
Sleeping in the backseat of the car
Reliving fights that broke my heart
Bitter words that missed their mark
But things could always get better

Sunt zeci de momente în care trebuie să zâmbești deși, sufletul îți explodează pe interior. Iar toate simțurile se sfarmă în zeci de bucăți. Despre asta și multe altele, în următoarele versuri pe care le voi compune acum.

Dansul absent al tăcerii

E-un zbucium ce-mi cuprinde întreg corpul,
Ce-mi fură ultima sclipire, câte puțin și scopul.
Adulmec liniștea care mă înconjoară și-mi pare,
Că nu pot striga oricât de mult simt că mă doare.

Și-aș vrea, să-mi scot inima din al meu piept,
Făcută în zeci de fărâme și apoi să aștept,
Să mi se întoarcă înapoi cu aceeași dorință,
Lăsând un gol imens în a mea neputință.

Schițez un zâmbet, așa cum o fac de fiecare dată.
Deși, explodez pe interior, tăcerea-mi e suspendată,
Într-un dans ce pare a nu mai avea sfârșit.
Sunt aceeași eu, într-un cadru al vieții, nereușit.

Și s-a mai dus o săptămână, unde… habar nu am. Cu aceeași muncă, același chef de a mă trezi de dimineață, alăturat cu niște coșmauri. Că de ce nu? Apoi, mă gândeam că totuși există speranța. Să te lași dus de val, să faci ce simți, cum simți. Pentru a-ți fi bine. Pentru a marca încă o stare din zecile avute. Pentru niște zile în care să mă rup de realitate. Să nu știu unde mă aflu, să simt doar o îmbrățișare mult așteptată. Îmi place să cred că nu ar trebui să avem vreun regret, să alegem ceea ce ne salvează sufletul de la explozie. Să luptăm pentru psihicul nostru, pentru fericirea noastră.

Nu contează ce e în jurul nostru, ce spune oricine altcineva. Noi contăm. Bucățică cu bucățică. De atâtea ori ne ancorăm fie în muncă, fie în lucruri care nu ne aduc nici un beneficiu uitând de ceea ce ne face să trăim cu adevărat. Să tot așteptăm, până mergem pe drumuri care duc spre nicăieri, în care nu ne regăsim… doar sperând că va fi momentul potrivit. Nu va fi. Noi suntem momentul. Totul se întâmplă acum.

Să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi. Pentru că mâine nu se știe unde vom fi.

Dacă vrem să spunem ceva cuiva, oricui, s-o facem acum. Să n-așteptăm să vină ziua în care nu mai contează orice vorbă am spune.

Să ne ascultăm inima, până nu e făcută bucăți. Și dacă e să plângem, s-o facem pentru a ne descărca de tot ce-i rău și negativ în noi.

Să avem încredere în noi, în puterile noastre și să trăim fiecare clipă fix așa cum simțim.

Atât.

+ muzică. mai sus.

Un gând despre “Shuffle 🔀 your mind [374]

  1. Pingback: Ultima zi din an… 2021 – Cutia cu Gânduri by Lost illusions

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.