Shuffle your mind [391+392]

Hello! E seară, nu e prea devreme și eu am aterizat pe aici… după aproape 2 săptămâni.

Uneori lucrurile se întâmplă fix cum nu ți le propui. Să dispari, să nu-ți exprimi gândurile, simțurile, să te pierzi în tăcere. Pentru că uneori gândurile dor și n-ai vrea să fie expuse.

Alteori sunt atât de pozitive că simți că îți ies prin pori. Și tot nu și-au găsit locul potrivit. Cel puțin nu în cazul meu. Astăzi nu știu ce urmează să scriu. Dar, dau drumul la muzică… pentru că fără muzică, nu aș fi eu.

Well, lunea a devenit miercuri într-o încercare de a remedia până și conexiunea la internet care, cu greu a vrut să își revină cât să apuc să scriu pe blog. Nu e prea dulceagă cu mine în ultima perioadă, așa cum nu sunt multe lucruri din viața mea. Unele da, altele nu. După noroc.

Așa că, încerc să scriu ceva pe aici, cât mi-o permite internetul până nu dă rateuri iar. O fi ca o loterie.

Nu știu cum sunt, zeci de stări mă cuprind. Muncă, stres, grabă… dar printre altele și lucruri faine, cu un week-end extraordinar, mult sport. Chiar niște km de mers pe jos cu gândul la cei km pe care îi am în plan anul acesta.

Și-am adăugat la colecție 2 albume de vinyl-uri. Pe unul mi-l doream foarte mult: Act II de la Tarja care e format din 3 vinyl-uri superbe. Un live extraordinar de la Milano.

Sunt prinsă acum într-un joc al sufletului pe care sper să-l rezolv. Să ajung la rezultatul pe care mi-l doresc eu. Timpul le va rezolva pe toate. Puțin mai multă luptă, perseverență și încredere în sine.

Unele lucruri nu sunt deloc complicate, noi le facem să fie atât de dificile și greu de suportat. Noi suntem cheia. De asta, e necesar să aruncăm o privire în interiorul nostru și să ne studiem mai mult. Să ne descoperim și în același timp să ne apreciem mult mai mult decât o facem deja.

Avem nevoie de iubirea noastră ca de apă. Pentru o viață mai împlinită alături de noi înșine, propria persoană.

Ca apoi, să putem oferi și noi la rândul nostru iubire. Să simțim că atunci când ne trezim dimineața lângă o persoană dragă nouă, nu e suficientă o dimineață… și-am vrea un infinit de ele. Să privim niște ochi care ne fac să zâmbim într-o tăcere absolută. Să fim noi lângă un trup care scoate la iveală tot ce e mai frumos din noi.

Tic Tac, timpul trece, secundele se duc în depărtare. Hai să trăim momentul, fix așa cum e el.

Atât.

+ muzică mai sus.

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.