Mr. Sandman [song]

Ascultând live-ul de pe youtube al celor de la NettwerkMusic: „Nettwerk Music Halloween Radio”, am dat peste o melodie care m-a făcut să dau replay iar și iar.

Mă mir că am ratat melodia când a fost postată … uf, uf! Dar niciodată nu e prea târziu.

Mr. Sandman, lasă-mă să-ți mai dau încă un play …

Până nu e prea târziu și-am să adorm, please stay …

Fă-mă să cânt cu tine deși mi se zdruncină pereții,

Pătrunși de tainele gândurilor mele și a simplității.

*strofă creată fără a avea la bază vreo traducere cu o parte din melodie. nici nu seamănă, nici nu răsare.

**încă am pereții întregi, nu’s chiar atât de nebună, sunt doar afoană. Citește în continuare „Mr. Sandman [song]”

Anunțuri

Lunea fără cuvinte … doar puțină muzică

Trebuia să fie de un nou episod din seria cu colecția mea muzicală, dar nu am avut starea necesară pentru a-l scrie …

Mii de stări mă cuprind, nervii se „ceartă” între ei, iar eu … mă retrag pe undeva în tăcere. 

Așa că am dat drumul la muzică … și așa, am găsit o melodie faină de tot pe YouTube.

Cică e și actor, dar eu cum nu mă uit/nu m-am uitat la  The Vampire Diaries … n-aveam de unde știi. Dar bine că le știe Wikipedia pe toate… Hah!

Citește în continuare „Lunea fără cuvinte … doar puțină muzică”

Non-apelant

Îmi mușc buzele pentru a nu știu câta oară. Cuvintele mi se preling prin gânduri de parcă ar fi picuri de ploaie …

Care nu se mai opresc … cumulându-se într-o gălăgie abruptă.

Cine sunt? De unde vin? Și încotro mă duc?

Mă prefac în tăceri pustii.

Nu-mi răspund.

Tic-tac. Zbuciumul sună. Un non-apelant, aparent anevoios încearcă să deslușească vreun mister.

Citește în continuare „Non-apelant”

Clătite cu-o inspirație matinală

După o săptămână full of work (mai ales joi… am plecat la 6 dimineața spre lucru și am ajuns la 10 seara – și asta ca să pot fi liberă și vineri) am decis să îmi fac o poftă pe care o aveam de câteva zile bune (de când văzusem o rețetă într-un clipuleț – pe care de data asta l-am salvat).

Pentru că e simplă, sănătoasă și delicioasă, m-am gândit să o împărtășesc și cu voi!

Sursa: Buzzfeed

Eu am încercat prima variantă.

Ingrediente: 2 banane decojite, 2 ouă, esență de vanilie, jumătate de cană de fulgi de ovăz, 1 linguriță de scorțișoară Citește în continuare „Clătite cu-o inspirație matinală”

Un sfert de secundă

Un sfert de secundă … mi-e de ajuns să te privesc și să știu care îți e locul în inima mea. Un sfert de secundă … mi-e de ajuns să visez. Un sfert de secundă … și știu pentru ce merită să lupt. Un sfert de secundă … e pe repede înainte. Merg doar în față, ținându-te de mână. În direcția potrivită.

Cuvintele de mai sus nu au vreo legătură cu melodia, dar m-a inspirat. După zeci de replay-uri.

Azi vreau să rup secundele în sferturi.

Ne învârtim în cerc

A little bit „zombie”

Sunt o bucățică dintr-un zombie, în care nivelul oboselii a crescut maxim.

Toate astea din cauza jobului la care trebuie să stau ore suplimentare inutile… Au venit „the big bosses” și ei cred că ne pot juca pe degete fix cum au vor cu testele lor până seara târziu. La care eu nu am de a face … dar cu greu evadez.

Crazy week. Abia duminică pleacă. Așa că și mâine trebuie să semnăm prezența…

Câte înjurături pe ascuns și-au luat. Nu doar de la mine. Ci și de la mulți alții.

O fac intenționat.

Azi deja era ora 8 jumate trecut. Pleca o colegă cu mașina spre oraș. Am zis să merg cu ea și să nu o aștept pe cealaltă. Pe când să mă cer … mai că nu voia să mă lase. Noroc să s-a băgat colega „las-o să plece”. Citește în continuare „A little bit „zombie””

O zi nebună [II]

O zi care începe prost, poate avea și un final fericit.

Ca cea de azi. Începând cu pierderea tramvaiului mega matinal, care nu întârzie … ci vine mai repede decât vine în mod uzual. Programul oricum nu-l respectă. Sau poate au orarul propriu.

Și apoi, pe când să mă întorc acasă de la job, zic să mă duc câteva stații mai în față până la un supermarket. Din punctul în care eram erau 3 posibilități. Una era să iau un tramvai care merge spre centru (unul care eventual mă și ducea acasă), altul care merge până într-un sens giratoriu – fix unde era supermarketul – (de unde o ia în altă direcție – alt cartier) și alta … să iau un tramvai care mai mergea o stație în față și apoi o lua la stânga un alt cartier mai mult necunoscut pentru mine. Cum tramvaiul meu mai avea vreo 10 minute să ajungă, am zis că îl iau pe cel care trece prin sensul giratoriu și cobor acolo, fug până la supermarket și apoi vin să îl iau pe cel de care am nevoie să ajung acasă. Citește în continuare „O zi nebună [II]”