24 decembrie. O oră oarecare. De data asta. Din 2011 scriu acest articol și recomand fix aceeași melodie, fix în aceeași dată.
Anul ăsta … voi adăuga un strop de 2018. Cel mai sigur e că voi face din acest articol, o esență a fiecărui an, pentru că mi se pare o idee super! Ziceam acum 2 ani, am zis-o anul trecut, și-o zic și acum! Pentru că mi se pare că acest articol a devenit minunat doar pentru că conține elemente din articolele anterioare. Bine alese (m-a dus capul pe atunci).
„Sărbătoarea e la un pas distanță…
”Rutină.
Din 2011.” (2014)
Picuri de tăcere îmi cuprind starea, aruncând cu săgeți pline de zâmbete. Închid ochii și știu că, chiar dacă e o zi ca oricare alta, e o zi în care speranța mea e prezentă. (2015)
Zâmbesc, și de data e din suflet. Speranța mea a meritat să fie prezentă în toți acești ani. Pentru că în sfârșit simt cum zburdă fericirea în jurul meu. Și e atât de frumos. Tare tare frumos. (2016)
E o zi ca oricare alta, așa cum ziceam prin 2015 … dar e prima zi de 24 decembrie, fără tine tată … Dar, ceea ce e bine, e că încă zburdă aceeași fericire în jurul meu. E frumos dar și trist în același timp. (2017)
E al doilea an fără tine tată … dar în același timp, e primul 24 decembrie în calitate de mătușă, chiar dacă sunt doar 8 zile conform calendarului. Îmi pare rău, tată, că n-ai apucat să fii bunic. E primul 24, pe un alt tărâm. Fericirea și tristețea se îmbină din nou, lăsându-mi urme adânci în suflet. (2018)
„All that I want this year for christmas is new year’s day…”
