Well, well … + muzică

Ca să știu ce zi din calendar e, trebuie să mă gândesc bine înainte. Adică deh, stau puțin pe gânduri. Poate chiar mai mult.

Whatever, zilele trec aiurea. Număr zilele până mai lucrez la jobul actual.

Și well, well … mi-am găsit un nou job! Destul de repede aș zice eu.

Sper să fie ok și să mă descurc! Asta e tot ce îmi doresc. Something better. De luna viitoare.

Astăzi am mai fost și la un alt interviu, că deh, era programat și să văd cum e. 90% din discuție a fost bazată pe cuvântul „stres”. No way, not for me. Sunt capabilă să accept stresul dar nu la nivelul respectiv. Nope.

Dar, nu vreau să vă amețesc doar cu eșecurile/reușitele mele în ale jobului. Am să vă amețesc și cu niște muzică nouă.

Reclame

Today mood: Be calm ‘couse they are bi*ches not you

Miercuri. Nu e nici seară, nici super dimineață. E undeva între.

Am vrut să scriu ieri un articol, unde scriam ceva trecător și despre faptul că azi din nou muncă după atâta timp de pauză. Dar n-a fost să fie, ceva m-a oprit… Așa că, nu am scris.

Dar, iată-mă … miercuri, o zi ce părea banală. Să scriu un articol pe blog, fix de acasă… la 13:30.

Pentru că, de ce nu ?

Today mood: a good start for reading

Hello! După cum spune și titlul, astăzi … ca o primă zi din an, e o zi bună pentru a începe să citesc din nou (după niște pauze aleatorii).

Am citit, prima parte a acestei aventuri spirituale pe care a avut-o Sega (autorul) acum ceva timp (2-3 ani)  „Namaste – un roman de aventuri spirituale în India” și mi-a plăcut tare mult. Așa că, am fost curioasă și de a doua parte, cea a aventurilor prin Nepal. Dar, am lăsat cartea uitată prin bibliotecă (și rău am făcut) după ce am citit peste 50 de pagini.

Astăzi o reiau și sper ca în câteva zile să o citesc. (ar trebui să iau exemplul mamei, termină o carte în doar câteva zile, în contextul în care citește doar seara).

Las ca exemplificare o poză. Paharul de vin e undeva prin dreapta, așa că nu se vede. Doar lumânarea cu miros de măr și scorțișoară: un deliciu.

Sărbătoare VII

24 decembrie. Oră semi târzie sau eu sunt o semi întârziată ca de obicei. Din 2011 scriu acest articol și recomand fix aceeași melodie, fix în aceeași dată.

Anul ăsta … voi adăuga un strop de 2017.  Cel mai sigur e că voi face din acest articol, o esență a fiecărui an, pentru că mi se pare o idee super! Ziceam anul trecut, și-o zic și acum! Pentru că mi se pare că acest articol a devenit minunat doar pentru că conține elemente din articolele anterioare. Bine alese (m-a dus capul pe atunci).

Mr. Sandman [song]

Ascultând live-ul de pe youtube al celor de la NettwerkMusic: „Nettwerk Music Halloween Radio”, am dat peste o melodie care m-a făcut să dau replay iar și iar.

Mă mir că am ratat melodia când a fost postată … uf, uf! Dar niciodată nu e prea târziu.

Mr. Sandman, lasă-mă să-ți mai dau încă un play …

Până nu e prea târziu și-am să adorm, please stay …

Fă-mă să cânt cu tine deși mi se zdruncină pereții,

Pătrunși de tainele gândurilor mele și a simplității.

*strofă creată fără a avea la bază vreo traducere cu o parte din melodie. nici nu seamănă, nici nu răsare.

**încă am pereții întregi, nu’s chiar atât de nebună, sunt doar afoană.

Lunea fără cuvinte … doar puțină muzică

Trebuia să fie de un nou episod din seria cu colecția mea muzicală, dar nu am avut starea necesară pentru a-l scrie …

Mii de stări mă cuprind, nervii se „ceartă” între ei, iar eu … mă retrag pe undeva în tăcere. 

Așa că am dat drumul la muzică … și așa, am găsit o melodie faină de tot pe YouTube.

Cică e și actor, dar eu cum nu mă uit/nu m-am uitat la  The Vampire Diaries … n-aveam de unde știi. Dar bine că le știe Wikipedia pe toate… Hah!

Covers

Mă deghizez în zâmbete, lăsând aparențe să mă înconjoare.

You don’t have to know how I feel.

Am buzele petcetluite, pline de tăcere.

Deși îmi vine să strig, lipsită de putere.

Se învârt atâtea în jurul meu, cad picuri pe sufletul meu.

It seems like there is no good future ahead.

2 +7 = ?

= Katie Melua.

sau cifra x. Dar ar fi doar un calcul matematic simplu și banal. => copy/paste din articolele mele din ultimii doi trei ani fix din aceeași dată: acesta (2014), acesta (2015), acesta (2016).

Am să copiez câteva din gândurile din 2014 … pentru că se potrivesc atât de bine. (frază copy/paste din 2016).

Lucky … there is something inside

War inside my mind, behind my eyes, is coming down
For the thousand time, I feel too numb, to even mind

Dau pe replay melodii de la Aurora, oprindu-mă la melodia „Lucky” care mă face să spun și eu:

And I feel the light for the very first time
Not anybody knows that I am lucky to be alive

Non-apelant

Îmi mușc buzele pentru a nu știu câta oară. Cuvintele mi se preling prin gânduri de parcă ar fi picuri de ploaie …

Care nu se mai opresc … cumulându-se într-o gălăgie abruptă.

Cine sunt? De unde vin? Și încotro mă duc?

Mă prefac în tăceri pustii.

Nu-mi răspund.

Tic-tac. Zbuciumul sună. Un non-apelant, aparent anevoios încearcă să deslușească vreun mister.