Creații nocturne [4]

Never tell yourself
You should be someone else
Stand up tall and say
I’m not afraid, I’m not afraid

Sometimes I feel weak, lonely and broken. [by me]

Zdruncinări emoționale mă cuprind.

Dar STOP! Sunt mai mult decât atât.

Anunțuri

Doar noi doi

Inspirație-n vene, adânc înfiptă de-un sunet proaspăt. Savurez ploaia ce-mi zvârcolește simțurile. Un gând rece mă face să tresar, ferindu-mă de luminile care mă atacă.

Buze închise printre tăcere. Singurătate în imagini fade. Adulmecări în suflet, străbătute de vise „mărețe”, făcute zob într-o clipită. Sunt un element dintr-un tablou nepotrivit.

Luna amară, decembrie, curând. Până atunci o nouă melodie.

Creații nocturne [3]

Câteodată ai vrea să smulgi din tine o inimă înțepată, de-un scâncet ce lasă urme adânci … ca s-o repari.

S-o faci să fie mult mai bună și să arate tot ce simte, fix așa cum știe ea cel mai bine.

Să îi scoți nădufurile și s-o eliberezi.

Ah, tu inimă! Cât de nebună ești!

De-ai putea sta locului, fără să îți lași urmele eronate … chiar acolo unde nu trebuie!

Rănești! Cum îți e cu putință să faci o asemenea năzbâtie?

Oare nu ai învățat că nu așa te îmbrățișează un suflet cald?

Creații nocturne [2]

Adulmec gânduri la proțap,

De parcă ar fi vreun atac.

Zburd dintr-un nor într-altul,  pe unde nesiguranța își face veacul.

Neliniști mă cuprind în grabă, țintuindu-mă în grămadă.

Încerc, încerc și iar încerc să tai de pe listă tot ce nu reușesc să-nțeleg. N-am cum să amân, pot doar să prelungesc așteptarea, but I know „I must do”.

Încerc să te-nțeleg … printre tăceri și cuvinte nespuse.

Creații nocturne [1]

Inevitabil, aterizez pe un tărâm al nesiguranței. Un distins, neînțeles caracter al confuziilor.

Intense poluări sufletești mă atacă.

Nu înțeleg nimic.

Rezistența îmi e firavă.

Amețesc.

Plutesc pe un nor al întrebărilor fără răspuns.

Totul în jurul meu se învârte, doar eu stau pe loc. Doar eu îmi ațintesc picioarele, fără vlagă … pe o podea fără nume.

Tresar, ascultând gălăgia din capul meu care nu-mi mai dă pace.

Creații matinale [1]

Trăim în povești, imaginându-ne realități inexistente.

Creăm un prezent fals în care, noi, suntem doar un pion … împiedicat, pe un drum plin de … denivelări.

Ne amăgim că acele denivelări vor disprea pe măsură ce înaintăm. Să fie doar dorința de a ne fi bine? Sau să se întâmple chiar aşa?

Suntem fragili. Plini de simțiri. Uneori eronate.

Nu suntem fraieri. Suntem doar creduli.

Poveştile îs frumoase. Dar ce se întâmplă când ne trezim cu realitatea în față? Doar ne ciocnim sau o luăm ca atare?

Să crezi în vise e minunat. Să ştii că vor rămâne vise, înseamnă să trăiești într-un prezent real.

Azi zbor, mâine visez

Savurez clipa ce-ngheață, cu-o îmbrățișare de dimineață …

Trupuri calde, ne transformăm în extaz, adulmecând din același pahar.

Împărțim un singur gând, un comun sentiment prezent, printre flori.

Azi zbor, mâine visez … și-acum prind urmele viselor de ieri, din zborul de alaltăieri.

O continuitate fără limită, luminile încă nu’s aprinse.