„Prietene imaginar”

Câteodată mai aterizez și pe aici.

Aducându-mi aminte de articole vechi care sunt valabile în prezent: „Fără planuri … am spus!”.

Până și melodia de atunci … mai mult versurile, ca să zic așa.

Când o să învăț oare că planurile cele mai bune sunt acelea pe care ți le faci singur? Probabil niciodată sau … poate cândva.

Citește în continuare „„Prietene imaginar””

Reclame

Amalgame de cuvinte [2]

După cum bine spune Christian Daniel pe unul din conturile lui de socializare:

Si estás buscando esa persona q cambiara tu vida , échale una mirada al espejo primero!

RO (by me): Dacă cauți acea persoană care să-ți schimbe viața, aruncă o privire în oglindă prima dată!

Mi-a prins bine când am citit ce-a scris. E clișeic, e știut … dar e bine să-ți aduci aminte de asta!

Căci singurul ajutor cu adevărat, ți-l oferi tu! Tu și numai tu. Schimbarea vine de la tine, nu de la alții.

Citește în continuare „Amalgame de cuvinte [2]”

Amalgame de cuvinte [1]

Astăzi scriu. Cu siguranță nu e ceea ce mi-am propus. Nu e nimic plănuit. E atacul unei stări, de după o zi lungă de muncă și-o seară de teatru. O piesă care pe mine m-a emoționat.

Nu știu ce fac, cum fac.

Am mai adăugat o nouă carte în colecția mea pe care sper să o citesc curând. E vorba despre cei „27 de pași” ai lui Tibi Ușeriu.

Și de asemenea un nou CD. O superbă colaborare între Maria Răducanu (voce) și Mircea Tiberian (pian). Am apucat să ascult mai bine de jumătate din CD.

Citește în continuare „Amalgame de cuvinte [1]”

Nevermind [punct și de la capăt]

Titlul are ca și sursă de început melodia pe care o voi atașa acestui articol. Parantezele îmi aparțin. La fel și versurile, cuvintele pe care le scriu. Melodia are versurile ei minunate pe care nu doresc să le distrug sub nici o formă.

Azi tresar, brațele îmi sunt dor …

De-al tău gând, spre mine călător.

Azi te vreau, mâine te am …

Cuprinsă de-al tău calm …

Citește în continuare „Nevermind [punct și de la capăt]”

Circuit (semi)deschis

Mă întrebam azi „de ce sunt atât de multe fast-food-uri, farmacii, cluburi cu jocuri de noroc, amanete și nu numai”. Într-un mod exagerat. În sensul că se întâmplă să fie pe o străduță chiar și 3-4 farmacii. Una după alta de multe ori. Cu siguranță nu doar în orașul meu, probabil în majoritatea orașelor mari.

Așa că m-am gândit la un text în drum spre casă, pe tramvai. Evident, urmărind multitudinea de n-uri prezentate nițel mai sus.

Se făcea că era unu care s-a dus la un fast-food să mănânce shaorma. Mâncând prea mult, i se făcu rău, așa că a ajuns drept la farmacie. A luat niște medicamente și și-a mai revenit puțin. Plictisit fiind, lipsit de vreo activitate anume, se gândește să își încerce norocul la un club de păcănele. Intră acolo, se distrează maxim până rămâne cu buzunarele goale. Dă să iasă și face câțiva pași. Vedea un amanet. Intră și își amanetează una alta, după care se întoarce la club, să își recupereze banii. Nu reușește și își mai lasă câțiva bani, cât să meargă la fast-food. I se făcuse foame. Își mai ia o shaorma, i se face iar rău. Doar că de data asta are deja medicamentele pregătite. S-ar mai duce la club (sunt cam dependente jocurile de acolo) dar nu mai are ce amaneta. S-ar amaneta și pe el dar nu se poate. Citește în continuare „Circuit (semi)deschis”

Fight! :)

Miercuri. O zi din mijlocul săptămânii … fără chef și poftă de muncă. Dar pe care am dus-o cu brio la final. Nici eu nu știu cum. Probabil dorința de a ajunge acasă m-a acaparat. Oboseala a fost mai mult decât prezentă. Cauze, efecte …

Pe internet sunt tot felul de filmulețe rapide și scurte care arată diverse feluri de mâncare cum sunt gătite. Unul din ele m-a făcut să pornesc cu ideea de „eu voi găti asta azi”. Și am făcut-o. După o tură scurtă la supermarket, am ajuns acasă și m-am pus la trebăluit.

Rețeta e atât de simplă că o poate face și cel mai neștiutor în ale gătitului.

Sursa: aici (link). Citește în continuare „Fight! :)”