Fericire e atunci când … [I]

Mai trebuie și de astea iar textul din imaginea de mai sus spune totul. După ce că v-am „înnebunit” cu:

  • zeci de menționări/recomandări/ce-o mai fi fost să fie cu cei de la Poets of the fall în decursul mai multor ani;
  • faptul că anul trecut am ratat un concert de-al lor mult dorit;
  • dorințele mele de a-i vedea live și de a avea CD-urile lor în colecția mea;

Citește în continuare „Fericire e atunci când … [I]”

Reclame

O, rămâi

Tăcere. Mihai Eminescu. FiRMA.

Astăzi, de ziua ta, dragă poet … te ascult. Trecut-au aproape 130 de ani de când te-ai dus și-ai lăsat în urma ta, opere de neegalat.

Atât.

+ muzică mai sus.

Dunărea: din perspectiva Severinului și a Budapestei

Zilele din săptămânile trecute mi-au fost pline. Iar câteva zile din mini concediul sărbătoresc mi le-am petrecut în 2 locații frumoase pentru care m-am decis să scriu un articol pe blog. A durat ceva timp de atunci, pentru că am simțit că inspirația mea nu e tocmai prezentă sau timpul nu a fost în favoarea mea.

Am adunat câteva poze drăguțe făcute cu telefonul și m-am gândit să le împărtășesc cu voi.

Titlul vine ca o idee de a prezenta Dunărea din cele două locații, tocmai pentru că e un punct comun.

Voi începe cu primul oraș în care am fost.

Drobeta-Turnu Severin

Mi-am început drumul către acest oraș tocmai în ajunul Crăciunului. Întotdeauna mi-a fost plăcută călătoria cu trenul, chiar dacă orele zici că erau nesfârșite. Doar vreo 5 și un pic. Dar, să trăiască muzica + cititul. Citește în continuare „Dunărea: din perspectiva Severinului și a Budapestei”

De 100 de ani rostim: România te iubim!

De 100 de ani rostim
România te iubim!

Titlul și versurile aparțin celor de la Voltaj, cei care au lansat o melodie, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire a României!

În strai de sărbătoare
Astăzi vreau să te îmbrac
Să nu-i mai las să-ți fure
Tot ce tu ne-ai dat cu drag
Și nu te-aș da pe nimeni
Acasă e aici
Doar cu voi pot să-nving
Doar mereu uniți

Așa, că … la fel cum am făcut-o în articolul de anul trecut de 1 decembrie (unde am avut ca recomandare o interpretare frumoasă a celor de la Firma a unei poezii de a lui Eminescu): Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie … (click for link)

… am să vă urez, clasicul și neegalatul …

La mulți ani, române!!! 🙂

Amalgame de cuvinte [2]

După cum bine spune Christian Daniel pe unul din conturile lui de socializare:

Si estás buscando esa persona q cambiara tu vida , échale una mirada al espejo primero!

RO (by me): Dacă cauți acea persoană care să-ți schimbe viața, aruncă o privire în oglindă prima dată!

Mi-a prins bine când am citit ce-a scris. E clișeic, e știut … dar e bine să-ți aduci aminte de asta!

Căci singurul ajutor cu adevărat, ți-l oferi tu! Tu și numai tu. Schimbarea vine de la tine, nu de la alții.

Citește în continuare „Amalgame de cuvinte [2]”

Amalgame de cuvinte [1]

Astăzi scriu. Cu siguranță nu e ceea ce mi-am propus. Nu e nimic plănuit. E atacul unei stări, de după o zi lungă de muncă și-o seară de teatru. O piesă care pe mine m-a emoționat.

Nu știu ce fac, cum fac.

Am mai adăugat o nouă carte în colecția mea pe care sper să o citesc curând. E vorba despre cei „27 de pași” ai lui Tibi Ușeriu.

Și de asemenea un nou CD. O superbă colaborare între Maria Răducanu (voce) și Mircea Tiberian (pian). Am apucat să ascult mai bine de jumătate din CD.

Citește în continuare „Amalgame de cuvinte [1]”

Nevermind [punct și de la capăt]

Titlul are ca și sursă de început melodia pe care o voi atașa acestui articol. Parantezele îmi aparțin. La fel și versurile, cuvintele pe care le scriu. Melodia are versurile ei minunate pe care nu doresc să le distrug sub nici o formă.

Azi tresar, brațele îmi sunt dor …

De-al tău gând, spre mine călător.

Azi te vreau, mâine te am …

Cuprinsă de-al tău calm …

Citește în continuare „Nevermind [punct și de la capăt]”

Circuit (semi)deschis

Mă întrebam azi „de ce sunt atât de multe fast-food-uri, farmacii, cluburi cu jocuri de noroc, amanete și nu numai”. Într-un mod exagerat. În sensul că se întâmplă să fie pe o străduță chiar și 3-4 farmacii. Una după alta de multe ori. Cu siguranță nu doar în orașul meu, probabil în majoritatea orașelor mari.

Așa că m-am gândit la un text în drum spre casă, pe tramvai. Evident, urmărind multitudinea de n-uri prezentate nițel mai sus.

Se făcea că era unu care s-a dus la un fast-food să mănânce shaorma. Mâncând prea mult, i se făcu rău, așa că a ajuns drept la farmacie. A luat niște medicamente și și-a mai revenit puțin. Plictisit fiind, lipsit de vreo activitate anume, se gândește să își încerce norocul la un club de păcănele. Intră acolo, se distrează maxim până rămâne cu buzunarele goale. Dă să iasă și face câțiva pași. Vedea un amanet. Intră și își amanetează una alta, după care se întoarce la club, să își recupereze banii. Nu reușește și își mai lasă câțiva bani, cât să meargă la fast-food. I se făcuse foame. Își mai ia o shaorma, i se face iar rău. Doar că de data asta are deja medicamentele pregătite. S-ar mai duce la club (sunt cam dependente jocurile de acolo) dar nu mai are ce amaneta. S-ar amaneta și pe el dar nu se poate. Citește în continuare „Circuit (semi)deschis”