Nevermind [punct și de la capăt]

Titlul are ca și sursă de început melodia pe care o voi atașa acestui articol. Parantezele îmi aparțin. La fel și versurile, cuvintele pe care le scriu. Melodia are versurile ei minunate pe care nu doresc să le distrug sub nici o formă.

Azi tresar, brațele îmi sunt dor …

De-al tău gând, spre mine călător.

Azi te vreau, mâine te am …

Cuprinsă de-al tău calm …

Citește în continuare „Nevermind [punct și de la capăt]”

Circuit (semi)deschis

Mă întrebam azi „de ce sunt atât de multe fast-food-uri, farmacii, cluburi cu jocuri de noroc, amanete și nu numai”. Într-un mod exagerat. În sensul că se întâmplă să fie pe o străduță chiar și 3-4 farmacii. Una după alta de multe ori. Cu siguranță nu doar în orașul meu, probabil în majoritatea orașelor mari.

Așa că m-am gândit la un text în drum spre casă, pe tramvai. Evident, urmărind multitudinea de n-uri prezentate nițel mai sus.

Se făcea că era unu care s-a dus la un fast-food să mănânce shaorma. Mâncând prea mult, i se făcu rău, așa că a ajuns drept la farmacie. A luat niște medicamente și și-a mai revenit puțin. Plictisit fiind, lipsit de vreo activitate anume, se gândește să își încerce norocul la un club de păcănele. Intră acolo, se distrează maxim până rămâne cu buzunarele goale. Dă să iasă și face câțiva pași. Vedea un amanet. Intră și își amanetează una alta, după care se întoarce la club, să își recupereze banii. Nu reușește și își mai lasă câțiva bani, cât să meargă la fast-food. I se făcuse foame. Își mai ia o shaorma, i se face iar rău. Doar că de data asta are deja medicamentele pregătite. S-ar mai duce la club (sunt cam dependente jocurile de acolo) dar nu mai are ce amaneta. S-ar amaneta și pe el dar nu se poate. Citește în continuare „Circuit (semi)deschis”

Fight! :)

Miercuri. O zi din mijlocul săptămânii … fără chef și poftă de muncă. Dar pe care am dus-o cu brio la final. Nici eu nu știu cum. Probabil dorința de a ajunge acasă m-a acaparat. Oboseala a fost mai mult decât prezentă. Cauze, efecte …

Pe internet sunt tot felul de filmulețe rapide și scurte care arată diverse feluri de mâncare cum sunt gătite. Unul din ele m-a făcut să pornesc cu ideea de „eu voi găti asta azi”. Și am făcut-o. După o tură scurtă la supermarket, am ajuns acasă și m-am pus la trebăluit.

Rețeta e atât de simplă că o poate face și cel mai neștiutor în ale gătitului.

Sursa: aici (link). Citește în continuare „Fight! :)”

Nu contează vârsta

Ieri am fost la un control la dentist. Întrebată fiind care îmi e vârsta, ca să vezi … m-am fâstâcit, rămânând nițel pe gânduri. Nu pentru că nu voiam să o destăinui.

Ci pentru că n-am mai știut cu certitudine ce vârstă am pentru câteva momente.

Mi-am revenit destul de repejor și am răspuns, așa mai nesigură mine.

Dar mă gândeam după ce am ieșit de acolo: dă-o încolo de vârstă că nu contează. E doar un amalgam de necunoscute amestecate cu timp trecut … și deja o dăm în filozofisme.

Că nu cifrele alea ne fac cineva, ci felul în care trăim, cum am trăit până am ajuns la ele și cum vom trăi în continuare.

Atât.

+ muzică. Tot aceeiași The Motans, ca în ultimul articol. Că îs tare faini, deși nu au prea multe melodii. Si-mi place și pisicuța cu care se identifică formația.