Do one thing every day that scares you.

Astăzi, în drum spre sala de fitness (I did it și’s mândră de mine) am ascultat în căști Radio Guerrilla. Au muzică faină și simțeam nevoia să ascult ceva pe drum.

La un moment dat, au pus o chestie tare mișto. Nu pentru muzică ci pentru versuri. Un discurs al jurnalistei americane Mary Schmich, transpus pe muzică de Baz Luhrmann. N-am mai auzit de ea până azi și nici melodia, care datează din 1997. 20 de ani, dar la fel de actual.

A fost exact ce aveam nevoie pentru a mă motiva.

Merită ascultat! Continuă lectura

Anunțuri

Think about: Povestea unui 5 decembrie

În lipsa unei stări potrivite și a găsirii unei idei care să fie super surprinzătoare, chiar și a unei căutări esuate n-am reușit să pregătesc ceva drăguț pentru mama mea. Îmi place să o surprind, cu lucruri simple, când ea nici nu se așteaptă. Și cum era sigură că moșul nu va trece ieri pe la ea, am zis să scot un as din mânecă pentru a organiza în ultimul moment ceva. Nu cumpărasem nimic. Trecusem pe lângă tot felul de magazinașe. Nu știam nici ce carte să îi mai iau.  Citește mult iar cărțile Rodicăi Ojog-Brașoveanu le avem pe aproape toate în bibliotecă.

Ce era să fac? Mi-am aruncat privirea în biblioteca din camera mea. De-a lungul timpului tot mai cumpărasem câte o carte, două, trei și clar nu apucase să le citească pe toate.  Era mereu în căutarea altor cărți, chiar și cu împrumut, deși în bibliotecă mai sunt printre ele și necitite, o grămadă. Dar dacă primești una interesantă, normal că nu mai ai răbdare până să o apuci de citit.

Așa că: zbang. Am luat o carte care încă avea folia pe ea (fusese cumpărată alături de încă o carte a aceluiași autor de către mine, acum ceva timp) și m-am hotărât să o fac să pară specială.

Papuceii de casă erau pregătiți (stăteau fix ca și când nu așteptau nimic, dar am zis să arunc cu-n artificiu) iar eu, dornică să aflu o reacție, indiferent care ar fi aceea. Continuă lectura

„You’re perfectly perfect”

E 10:44 și-am poftă de scris. De scris ceva fain, inspirațional și-un fel de „think about”. C-am ascultat ultima melodie a celor de la Simple Plan și mi-a plăcut foarte mult.

You are perfectly perfect to someone. Și dacă nu ești acum, va fi cineva care să te vadă așa, someday. Trebuie să crezi în tine.

Suntem diferiți. Avem convingeri diferite. Arătăm diferit. Gândim diferit. Dar asta ne face să fim unici, în felul nostru, fix așa cum suntem.

Frumusețea nu e un etalon bazat pe măsurători definite de o majoritate, care mai e și eronată. Frumusețea e mai mult decât un nas perfect sau forme perfecte. Continuă lectura

Yoga & Relax: Primii pași

Primi pașii către yoga i-am făcut acum câțiva ani. Am fost stângace. Descoperisem o aplicație pe telefon cu ajutorul căreia învățam să execut anumite exerciții fizice, trebuind să respir într-un anumit mod. Unele exerciții îmi reușeau dar cu respirația chiar era o problemă. Nu mă gândisem că poate fi atât de greu să ai o respirație corectă și mai ales că sunt tehnici specifice. Exercițiile erau clasate pe anumite categorii, pentru fiecare parte a corpului. Trebuia să asculți/să vezi cum se fac exercițiile și să faci la fel, într-un anumit interval de timp.

Îmi aduc aminte că am încercat să fac o rutină zilnică din asta, astfel că la ora 8 seara îmi auzeam telefonul care mă anunța că e timpul pentru yoga. Nu mai știu ce s-a întâmplat pe drum de m-am îndepărtat și nu am mai practicat acele exerciții. Chiar îmi propusesem să reușesc să fac un exercițiu care era super dificil de executat. Nici în ziua de azi nu am mai reușit. Continuă lectura

„Drumul spre paradis”

hei, bună dimineaţa
cat ai crescut
n-am fost atent o secundă
şi timpu-a trecut
şi dacă timpul nu iartă
să nu disperi
precum inocenţii
rătăciţi in ieri

hei, noapte bună
e timpul să crezi
să-ţi pui in gand o dorinţă
şi să visezi
că esti o pasare-n zbor
peste ape şi munţi
iar cand te vei trezi
să nu renunţi

să cauţi in tine
puterea să distingi
răul de bine
şi-ai să-nţelegi ce simţi
iar eu iţi voi arăta
asa cum ţi-am promis
Drumul spre Paradis

~ versurile următoarei melodii: Continuă lectura

Do something!

Hello hello! 🙂

E abia ora 12 iar eu am simțit nevoia să-mi fac prezența pe aici. Pur și simplu. Și asta pentru că am reușit cu greu să smulg 3 zile de libertate supremă (pentru că așa pot defini concediul pe care îl am). S-au dus vremurile facultății în care libertatea era la un alt nivel și în care vacanța de vară era atât de lungă. Acum, 3 zile valorează enorm … și când mă gândesc că pe atunci aveam 3 luni bune.

Dar vremurile se schimbă, creștem. Pur și simplu creștem. Anii își lasă amprenta asupra noastră în mod irevocabil. Putem doar să îi facem să merite și să conteze prin acțiunile noastre și prin ceea ce facem.

Lăsându-i să treacă doar așa, fără vreun sens anume vor fi doar niște ani trecuți și atât. Lăsându-ne conduși de muncă vom fi doar niște sclavi. De asta trebuie să conducem noi munca și asta făcând ceea ce ne place. Chiar dacă din exterior totul se vede altfel și pare a fi ceva extraordinar … de fapt nu e. Continuă lectura

Bani economisiți

Așa cum ziceam ieri, la finalul articolului, astăzi voi scrie despre „economisire”.

Mă refer la economisirea de bani.

Cu toții știm cât de greu este, să pui un ban deoparte și mai ales să vrei să-ți cumperi ceva și să nu ai bani suficienți.

Dar, cu puțin efort și o grijă mai mare, poți face asta.

Din click în click am dat peste ideea asta genială (link – care merge doar când vrea). Acolo e vorba de dolari, dar poate fi adaptată foarte bine pentru lei.

Continuă lectura

La fel dar diferiți

Deși părem a fi la fel, suntem atât de diferiți.

 

Asemănarea om-om e uneori o asemănare incorectă și imprecisă. Suntem cu toții oameni dar asta nu înseamnă că suntem același tip de om. Nu suntem.

Suntem diferiți, foarte diferiți și totuși la fel. Acel „la fel” e doar o impresie și o realizezi în fiecare zi printr-un simplu privit pe o stradă plină cu oameni. Fețele lor, mai ales mimica, comportamentul îi fac să pară ca și când ar fi de pe cu totul alte lumi, fiecare având-o pe a lui.

Spune nu nepăsării și abandonului

Mesajul meu de astăzi e unul simplu și concis: Spune nu nepăsării și abandonului.

 
Spune nu nepăsării pentru că doare și pentru că cauzează durere.
 
Spune nu abandonului pentru că la fel, și el doare și cauzează durere.
 
Poate că cei care o fac, abandonează, nu se gândesc la consecințe și sunt egoiști gândindu-se doar la ei înșiși.
 
Atunci când ai mai mare nevoie de cineva alături ești tratat cu indiferență și abandon. Asta pentru că „problemele” pe care le ai sunt atât de mari încât cei din jurul tău nu le vor. Dar tu ești cel care le are și nu cei din jur. Sprijinul lor ar trebui să ajute dar din păcate ei fug și ești lăsat singur.

Continuă lectura