Tentative [poezie]

Dorințele se aprind ca într-un foc stins,

Încercând să pătrundă printr-un vis,

În tine și în tot ce înseamnă același „tu”,

Dintr-un imens necunoscut perpetuu.

 

Atentează la propria ta voință și te doboară,

Cu un simplu strigăt, încercând să dispară.

Închizi ochii și vezi cum totul e neclar,

Printre luminile ce-ncearcă să te atingă iar.

Citește în continuare „Tentative [poezie]”

Neînțelegeri emoționale I [poezie]

1 iulie 2014

Te oprești într-o libertate absentă

În care înțelegerea e doar aparentă.

Ai vrea să scapi, să te ascunzi …

Zâmbești în gol, e o nebunie pe care încerci s-o pătrunzi.

 

Nu mai știi nici cine ești și cum ești,

Ai o teamă de care încerci să te ferești.

Ai vrea atât de multe și ai atât de puține,

Te pierzi printre ale tale trăiri sublime.

 

Încotro vrei să te duci? Chiar știi?

Sau ești pur și simplu ca și când n-ai fi?

Citește în continuare „Neînțelegeri emoționale I [poezie]”

Prin tren [I]

Mersul cu trenul poate fi chiar plăcut. Mai ales când privești pe geam peisajele. Fără grabă. Fără să fi implicat într-un trafic oribil. Fără prea multă gălăgie.

Dar, ceea ce e destul de greu, e să scrii într-un carnețel niște versuri în timp ce trenul merge.

Asta pentru că ți se mișcă și mâna iar scrisul poate deveni „urât” și greu de realizat.

Totuși, important e ceea ce reușești să scrii – niște versuri determinate de stările avute. Citește în continuare „Prin tren [I]”