Hello din nou! E seară, e luni… și am revenit după o săptămână plină.
Din aia cu stat la ore la lucru, muncă enervantă, stres, puțin sport … dar și cu un final plin de muzică! Excelent! A fost ceea ce aveam nevoie după o astfel de săptămână.
Street food, dar nu m-am dus pentru mâncare, a fost un bonus de care mă puteam lipsi.
3 seri nebune dintre care una ploioasă dar care nu m-a făcut să stau acasă!
Cei de la Byron au o melodie nouă… care se numește fix chiar „Nouă”. O melodie care îmi place foarte mult.
Am ascultat-o în premieră înainte să apară pe YouTube, în live-ul avut la Radio Guerrilla. Un live tare frumos pe care l-am ascultat în drum spre casă, pe drum, prin tramvai … și chiar și acasă.
Tot acolo, Dan Byron a spus despre cântec că:
Țara vorbește ca o iubită părăsită.
Am simțit că azi e o zi potrivită pentru a pune această melodie pe blog. Citește în continuare „„Nouă””
Luni. Seara. Shuffle. 224. O seară de după o zi plină de muncă, puțin sport și o mică bucurie muzicală pentru mine.
Mi-au ajuns astăzi 9 CD-uri comandate și deja mă bucur de ele. [Vor apărea pe rând la mine pe blog, plus multe altele avute deja în colecție. Articolul de ieri a fost doar un reînceput care îmi doresc să fie în forță.]
Și mai ales, de faptul că în sfârșit pot da tare una din melodiile mele preferate direct de pe CD. O melodie care mă face să mă simt mai bine. O melodie pe care o fredonez de xyz ori, în diverse momente. Îmi vine pur și simplu în minte.
Melodia numărul 4.
E seară, de data asta târziu. Mai și duminică. Se pare că plimbarea s-a lungit mai mult decât mă gândisem eu dar au meritat cei 9 km, în pași vreo 14000.
Uneori trebuie să ne pierdem prin natură, să ne mai încărcăm corpul, mintea.
206. Un nou shuffle. Un nou amalgam de cuvinte.
De data asta mai scurt.
A mai trecut o săptămână plină de muncă. Urmează alta și mai plină, cu stat la ore… și un chef fără de chef.
Hello Sunday! E seară dar nu e super târziu și e timpul pentru un nou shuffle dar nu la fel de întârziat, ca cel de data trecută.
Piciorul meu și-a mai calmat din dureri și e mult mai ok.
Așa că, e un shuffle 190 tare drăguț (tot îmi vine să îi mai adaug o cifră, că mă gândesc la un an și mai drăguț, dar mă abțin) venit dintr-o săptămână plină.
Cam așa sunt săptămânile din ultimul timp … făcui o lună la noul job. Ajung mai târziu acasă, asta e clar … drumul e mai lung … toate se adună …
Dar, e mai bine.
Se anunță un nou shuffle. O nouă prezență de-a mea pe blog. 174.
Tic-tac. Deja am trecut de jumătatea lui noiembrie. Frigul e tot mai puternic, nimic nou… zăpadă ioc, așa cum cred că nu va fi nici în decembrie. Iar eu, îmi adun ideile… pe aici.
Gândindu-mă să revin la „•” consacrate acestui articol…
Hello Sunday!
A mai trecut o săptămână, plină de altfel, stresantă … o săptămână în care n-am reușit să ies la liman! Dar sper că săptămâna care vine, voi reuși ! Măcar să ajung la zi cu toate câte am de făcut … în special la job!
Că de acolo pornește totul. De dimineață, și zici că nu se mai sfârșește!
Dar nu vreau să mă mai gândesc la asta.
Vreau să-mi găsesc liniștea, așa cum o fac când sunt în brațele tale. Și știi prea bine. Chiar de te mai supăr uneori …
Aș face un shuffle, dar mi-e teamă că mă voi pierde printre work stuff … că m-a cam acaparat întreaga săptămână, grav de tot. Citește în continuare „Shuffle your mind [108]”
M-ascund în spatele unui halat, stând ghemuită pe canapea. Muzica sună în sistem. Un CD a fost ales din grămada de CD-uri aflată pe birou. A fost ales unul anume. Nimic nu e întâmplător.
„Timpul iute aleargă
Când eşti aici.
Când eşti departe
Face paşi mici…”
(https://youtu.be/LTzJfzfLkUI)
„Poate că
Tot ce-ai făcut până-acum
E doar un drum
Pe care-l laşi în urmă în sfârşit…”
(https://youtu.be/7XKQhwQgvRg) Citește în continuare „Suntem minunați.”
Whuhu ! Iar e duminică și iarsăși sar pe aici dintr-o săptămână în alta. Că așa se întâmplă că printre restul zilelor, eu pe aici absentez. E o problemă pe care trebuie să o rezolv urgent … că altfel, poate rămân repetentă. Că restantă clar sunt. Mai ales că am de scris un articol pe care îl tot amân.
De fapt, mâine o voi rezolva … iar astăzi voi ameți puțin articolul ca să aibă impresia că e scris tare fain. Deși nu e.
Așa că, mai jos ar trebui să fie niște bulinuțe gen „•”. Și dacă nu le vedeți, probabil monitorul nu e bine șters sau ecranul telefonului/tabletei.
… și tăcere.
Tic, tac.
Ce e cu tine? Ce e? Ce aștepți?
Poate un drum spre mai bine. O stare de bine.
Sau poate „nimic”.
Deși poate un „soare” puternic din august ar fi genial.
Un soare dintr-un alt loc.
Tic, tac. Ceasul ticăie la nesfârșit același sunet uneori puțin deranjant. Citește în continuare „Așteptare …”
