Creații nocturne [3]

Câteodată ai vrea să smulgi din tine o inimă înțepată, de-un scâncet ce lasă urme adânci … ca s-o repari.

S-o faci să fie mult mai bună și să arate tot ce simte, fix așa cum știe ea cel mai bine.

Să îi scoți nădufurile și s-o eliberezi.

Ah, tu inimă! Cât de nebună ești!

De-ai putea sta locului, fără să îți lași urmele eronate … chiar acolo unde nu trebuie!

Rănești! Cum îți e cu putință să faci o asemenea năzbâtie?

Oare nu ai învățat că nu așa te îmbrățișează un suflet cald? Citește în continuare „Creații nocturne [3]”

Zâmbește

A venit timpul pentru noi gânduri, pentru noi idei de împărtășit. M-am săturat să tot privesc în trecut, să-mi văd gândurile prăfuite de vreme. Îmi plac ideile de moment prea mult și în seara asta mă voi folosi de ele.
 
Când ai impresia că ești pierdut, zâmbește pentru că nu ești. Mereu va fi ceva sau cineva care să te ridice, care să te ajute să te simți altfel, să ai o stare mai bună … o stare de bine. Citește în continuare „Zâmbește”