Shuffle your mind [152]

Hello Sunday! Here I come again.

Așa, ca de final de săptămână … dacă tot nu am prea reușit să îmi fac prezența pe aici în timpul săptămânii. Dar, oricând se poate recupera.

O săptămână cu părți rele, dar și bune. Că a început Teatrul de vară … și în fiecare miercuri, voi putea câte un spectacol fain, gratis. Și e fain, mai ales că va veni mai mult teatre de la București. Cu ocazia asta, îmi recuperez restanțele pe care le-am avut la teatru în ultima perioadă.

Mai trebuie să ne și relaxăm, să ieșim, să ne plimbăm. Mișcarea e foarte importantă.

Chiar dacă, vremea ne mai joacă și feste. Că pe când vine liberul, se face mai urât. Trebuie să vedem partea bună: cea în care there is no job.

Încerc cât mai mult să nu mă mai stresez pentru el. Ce-o fi o fi, că doar nu e un capăt de țară. Și probleme pot fi sau sunt, peste tot. 

Dreams [29]

Dreams. O serie de articole în care muzica domină. Printre vise. O idee de moment cu efecte în viitor.

I hear the secrets that you keep
When you’re talkin’ in your sleep

Shuffle your mind [151]

Se face că e iar duminică. Că e timpul să scriu un nou shuffle. Cel al 151-lea (aparent, că doar am încurcat numerele la un moment dat, dar asta e)

Soare, căldură, zile pline, bălăceală (doar lunea ce a mai fost liberă). Apoi, intrare în forță… în muncă.

Asta e, nu putem scăpa așa ușor. Că mâine iar începe. Dar, hei! Să vedem și părțile bune. Părțile alea în care apar și lucruri frumoase.

Mai câte o seară plină de zâmbete. Mai câte un moment bun.

Shuffle your mind [150]

Hello Sunday! Sunny Sunday!

Se anunță a fi 2 zile minunate (fiind și ziua de mâine liberă). Mult soare, multă apă, fericire…

Mă și mir că am avut parte de liber de joi (inclusiv).

Nu e nici 8 dimineața, dar eu sunt foarte harnică … pentru că nu vreau să îmi ratez prezența „duminicală”.

Dar, vă spun așa: de la prea multă muncă o poți lua razna. De asta e bine venită pauza.

Să vă zic un început de a o lua razna?

Lucky … there is something inside

War inside my mind, behind my eyes, is coming down
For the thousand time, I feel too numb, to even mind

Dau pe replay melodii de la Aurora, oprindu-mă la melodia „Lucky” care mă face să spun și eu:

And I feel the light for the very first time
Not anybody knows that I am lucky to be alive

Shuffle your mind [149]

Sâmbătă. Dimineața devreme. Fără nici un chef, am ajuns mult prea repede la job (6 jumate în loc 7) dar nu din cauză că așa aș fi vrut… Că nici măcar nu am vrut să

Începusem articolul ieri dimineață la job… dar nu am mai reușit să îl continui din diverse motive. S-a făcut deja duminică.

Sâmbăta mi-a fost distrusă prin muncă, duminica iar la fel… și nu pentru că aș merge azi la muncă ci pentru că un simplu telefon mi-a distrus orice stare bine pe care o aveam.

Pur și simplu va fi o zi de luni teribil de urâtă. Pe care nu mi-o doresc. Aș face să fie direct o altă zi… oricare! Dar nu cea de mâine…

Tot ce am reușit e să îmi înfrumusețez serile din weekend cu momente magice. Momentele salvatoare.

Shuffle your mind [148]

Shuffle. 148.

Amestec de cuvinte târzii. O duminică cu început de luni. Nu vreau să trag cortina. Aș opri timpul în loc dar n-am puteri. Pot doar să mă opresc eu în loc, ascultând ticăitul ceasului. Tic-tac… Sunete zglobii pictate în umbre.

Tot adun prezențe pe care le cumulez cu absențe.

Poate mai mult prezențe la job. De care m-am săturat. Prezențe inutile suplimentare, care nu sunt de ajuns. Adunându-se tot mai multe.

Așa că, dau drumul la muzică. După o zi în care în mod forțat a trebuit să reinstalez windows-ul. De 2 ori chiar. Acum merge ok, mai puțin DVD-ROM-ul pe care nu vrea să îl vadă nicicum. Dar nu mai îmi bat capul azi, prea mulți nervi mi-a făcut.

Au mai fost și seri drăguțe, pline de mișcare pietonală. Soare, speranțe, zâmbete.

Circuit (semi)deschis

Mă întrebam azi „de ce sunt atât de multe fast-food-uri, farmacii, cluburi cu jocuri de noroc, amanete și nu numai”. Într-un mod exagerat. În sensul că se întâmplă să fie pe o străduță chiar și 3-4 farmacii. Una după alta de multe ori. Cu siguranță nu doar în orașul meu, probabil în majoritatea orașelor mari.

Așa că m-am gândit la un text în drum spre casă, pe tramvai. Evident, urmărind multitudinea de n-uri prezentate nițel mai sus.

Se făcea că era unu care s-a dus la un fast-food să mănânce shaorma. Mâncând prea mult, i se făcu rău, așa că a ajuns drept la farmacie. A luat niște medicamente și și-a mai revenit puțin. Plictisit fiind, lipsit de vreo activitate anume, se gândește să își încerce norocul la un club de păcănele. Intră acolo, se distrează maxim până rămâne cu buzunarele goale. Dă să iasă și face câțiva pași. Vedea un amanet. Intră și își amanetează una alta, după care se întoarce la club, să își recupereze banii. Nu reușește și își mai lasă câțiva bani, cât să meargă la fast-food. I se făcuse foame. Își mai ia o shaorma, i se face iar rău. Doar că de data asta are deja medicamentele pregătite. S-ar mai duce la club (sunt cam dependente jocurile de acolo) dar nu mai are ce amaneta. S-ar amaneta și pe el dar nu se poate.

Shuffle your mind [147]

Furtună, muncă prelungită … pauză, e duminică. Un semn de final, timpuriu… nu e nici ora 10.

De fapt, nu era când am început să scriu. Acum e trecut de 10.

A fost o săptămână lungă, cu 6 zile lucrătoare din 7. Și cea de a 6-a s-a dovedit a fi plină de furtună, la propriu.

(tocmai am strivit un țânțar care „dormea profund” la mine pe perete)

Cu vreo 20 de minute înainte să plec de la muncă a început o ploaie din aia „cu găleata” care a lăsat bălți imense peste tot. Nici umbrela luată cu împrumut de la muncă nu a fost de ajuns. Era un întuneric ca de seară, deși era abia ora 3. De mult timp nu am mai prins o asemenea ploaie puternică, furtună … ce mai.

Fiind puțină lume la lucru (sâmbăta e mult mai liniștit), am dat drumul la Radio Guerrilla și mi-am făcut ziua mai plăcută. Astfel, am dat peste o melodie de care sunt dependentă. Butonul de replay cred că e deja uzat. Și culmea, e o melodie românească lansată acum o lună. Da, se mai face și muzică de calitate, nu doar „comercialisme” (cum îmi place mie să spun).

Poveste pe blog: Pantofii [I]

Toată încăperea era înconjurată de liniște. Pustietatea era acasă la ea. Tăcerea era sublimă. Lumini răzlețe tresăreau prin geamul spart. Iar eu, zburdam de nebună într-o singurătate aparentă. 

– Liniște! Eu vreau să fie liniște. Doar pantofii mei sfidează totul. Hop, un pas. Tocul subțire atinge gresia și sfărâmă pereții goi. Ce-mi place. Sunt propriul jucător și cel mai important dintre toți. Eu fac legea iar pantofii mei iau decizia. Hahaha! Distrugătorii de speranțe. De vise, de … gata, știu! De liniște. Distrug orice calm. Am intrat astăzi într-o farmacie. Pantofii mei aveau ecou. Un ecou ciudat, pe care nu l-am mai auzit. Un simplu pas și tocurile mele o luau razna. Întorceam privirile spre mine. Oh, da! Spre mine. Un centru de atenție.

Sunt un centru de atenție!

Pantofii au început să tropăie prin încăpere, zburdalnici și neliniștiți. Simțul artistic atacă o nebunie aparentă.

Dintr-o dată se aud bătăi în ușă.