Hello Sunday! Rainy day …
Aș putea foarte bine să dau un copy/paste de la articolul anterior.
Oricâte planuri zic că nu-mi mai fac,
Mă enervez când îmi sunt date peste cap.
Pentru că duminica, mai mereu se întâmplă așa … ca și astăzi de altfel.
Săptămână semi-scurtă … cu niște zile libere. Soare, puțină bălăceală. Și apoi … fără drag și fără spor, ancorată în cele 3 zile de muncă. Presărate pe alocuri cu seri frumoase.
Dragă duminică,
Oricâte planuri zic că nu-mi mai fac,
Mă enervez când îmi sunt date peste cap.
Ce să fac? Încerc să mă mulțumesc cu puținul pe care nu-l mai am. Îmi spun de atâtea ori: „no more plans” și degeaba. Nu mă învăț minte. Poate poate, într-o dată viitoare va fi altfel. Deși știu că nu va fi…
Internetul m-a lăsat la greu, cel principal de la modem, Wi-Fi … Așa că folosesc internetul de pe telefon, măcar cei portocalii nu mă lasă la greu. Deși, nu e la fel de comod să scrii de pe telefon. Și nu pot apăsa Alt+Shift+J să îmi fac textul Justify.. Continuă lectura
Mă deghizez în zâmbete, lăsând aparențe să mă înconjoare.
You don’t have to know how I feel.
Am buzele petcetluite, pline de tăcere.
Deși îmi vine să strig, lipsită de putere.
Se învârt atâtea în jurul meu, cad picuri pe sufletul meu.
It seems like there is no good future ahead.
Hello Sunday!
Căldură peste tot, acum seara o semi ploaie ce mai lasă urme de răcoare. Măcar puțin. Că m-am săturat de cele peste 30 de grade din camera mea și cele 39 de afară.
Căldura asta îți lasă o stare de n-ai chef de nimic. Și atunci, timpul se fărâmă în bucăți.
Totul e repetitiv, somnul prost … trezitul aiurea. Iar rutina, e jalnică.
Geamul deschis, cu laptopul în fața lui, adulmec vântul care îmi bate în față. O adevărată plăcere!
Arunc câte un gând la săptămâna asta și e mai mult o săptămână neînțeleasă. În care eu m-am și regăsit și nu prea.
159. El al 159-lea shuffle. Încă unul care trece.
Încă o duminică care s-a dus.
= Katie Melua.
sau cifra x. Dar ar fi doar un calcul matematic simplu și banal. => copy/paste din articolele mele din ultimii doi trei ani fix din aceeași dată: acesta (2014), acesta (2015), acesta (2016).
Am să copiez câteva din gândurile din 2014 … pentru că se potrivesc atât de bine. (frază copy/paste din 2016). Continuă lectura
Hello world! Duminica își aruncă iar săgețile spre mine cu putere.
Soare, cald și o săptămână nebună în care am tot alergat printre timp … liber.
Începusem articolul pe telefon, unde mi-a venit ideea cu emoticonul shuffle-ului: să-l inserez în titlu.
Arată destul de interesant. 🙂
Dacă tot am revenit pe laptop cu continuarea lui, am aruncat un ochi la comentariile spam. Am și eu un articol cu titlul în engleză și am zeci de comentarii spam la el pe care evident că nu le aprob. Sunt mai multe comentarii de genul ăla decât vizualizări. Și mno… Chestia îi că m-a amuzat unul. Scurt și la milioane de km depărtare de subiect. „Thanks for sharing your thoughts about shoes. Regards”
Articolul: Do one thing every day that scares you.
M-am trezit că e duminică. Singura zi fără muncă și în care am reușit să dorm până după 9. Și cam atât cu libertatea. Că mâine deja e luni. Nici n-am simțit weekend-ul. A fost mai mult o formă de oboseală care s-a lăsat cu odihna de duminică … și cam atât.
Beau apă într-una, dar tot nu e suficient.
Îmi spun că voi face „n” lucruri… dar de unde timp?
Zbang. Mă trezesc la realitate.
Gândurile mi-o iau razna.
Mai intru în câte un borcan cu melancolie. Mai îmi revin.
Mai primesc câte o îmbrățișare.
Mai mă dor picioarele de la atâtea plimbări pe înserate.
Se face că e iar duminică. Săptămâna a trecut ca nevăzută. Nu voiam nici să înceapă.
Îmi este tare greu. Marți a fost cea mai oribilă zi din săptămână. Și uite că, nu a fost o zi de muncă. Ar fi fost mai bine să fie … Să știu că mă întorc acasă, și sunt toți prezenți. Dar nu vor mai fi.
Am lucrat apoi de miercuri până sămbătă inclusiv. Doar că, sâmbăta a fost fără chef. Absolut. Cum să lucrezi sâmbăta?
Eh, am trecut peste. Doar mi-a mai rămas ziua de azi, care e pe sfârșite.
O zi în care „fetele” (așa cum le denumesc eu – toate fiind „fete”) s-au pus să doarmă în șir indian. Cine sunt „fetele”?
Ei bine, ca și mostră am o poză.
Azi, duminica… trebuia să fie al 155-lea shuffle. Trebuia… Dar nu va fi.
Orice stare am avut în cursul săptămânii, de bine, de rău… mi-a fost zdrobită azi, retezată…
Nu mă mai simt în stare de nimic. Am sufletul frânt, multă durere… Și o parte din mine lipsește.
Nu îmi place să îmi expun viața în mod direct, pe blog… Dar azi, simt că totul s-a dărâmat.
Probabil așa se întâmplă când cineva drag se duce acolo unde nu ai fi vrut să se ducă prea curând.
Îmi va lipsi enorm.
Poate nu am fost cea mai bună fiică pentru el. Dar acum, nu e timpul pentru regrete…
There will be no music today. Just silence. I am silence.
Atât.
– muzică.
Se face că e iar duminică. Ironia sorții sau o pură întâmplare?
De fapt, prezent.
Tic-tac, se aud sunete din depărtare.
Am dat drumul la muzică, replay … again and again.
