Shuffle your mind [140]

Duminică dragă, iar mă ataci? Cu ale tale clipe scurte.

Singura zi complet liberă. Că în celelalte 6 s-a adunat multă muncă, pe lângă oboseală și trezit la 5 jumate dimineața.

Adun, adun … dar de scăzut când mai scad?

Ca să reușesc să am mai multe prezențe pe aici. Mai multe zâmbete. Mai multe din fiecare …

E al 140-lea shuffle. E târziu. Același târziu care mă înconjoară.

Vreau un alt job, vreau un alt oraș, vreau căsuța mea.

Visez. Măcar atât e gratis. Și pot să visez de una singură … în „nebunia” mea.

Continuă lectura

Un sfert de secundă

Un sfert de secundă … mi-e de ajuns să te privesc și să știu care îți e locul în inima mea. Un sfert de secundă … mi-e de ajuns să visez. Un sfert de secundă … și știu pentru ce merită să lupt. Un sfert de secundă … e pe repede înainte. Merg doar în față, ținându-te de mână. În direcția potrivită.

Cuvintele de mai sus nu au vreo legătură cu melodia, dar m-a inspirat. După zeci de replay-uri.

Azi vreau să rup secundele în sferturi.

Ne învârtim în cerc

Shuffle your mind [139]

Duminica atacă cu putere. Anunță un final de săptămână. Ce repede mai trec zilele, chiar super repede.

 Iar eu, aterizez aici … printre picuri de ploaie, chiar și soare. Uneori tăcere.

Aterizez cu zâmbet în suflet.

După o săptămână plină, obositoare … (câte nu se mai adună).

Să ajungă la finalul ei, în brațele potrivite, să știu că totul e bine.

Azi am cuvinte puține. E al 139-lea shuffle. Și cam atât.

Printre muzică. Continuă lectura

Titlul pe care nu îl aleg eu [poezie]

Îmi pictez povestea crezând că mâine n-o veni,

Dar e atât de aproape, că zici că o pot simți.

Prin ale mele vene … tăcute de-o zgârietură,

Orice neliniște nu pare să se spulbere.

 

Ating cu-n șchiopătat vis, trecut în uitare,

Prezentul care-mi lasă gusturi amare.

Sunt mai mult absentă și-ascund în mine tot,

Ce n-are loc în traista cuvintelor de pe blog.

Continuă lectura

Shuffle your mind [138]

Duminică. Singura zi din săptămână fără muncă. Și cu o oarecare odihnă. Ziua mult așteptată.

Toată săptămâna a fost un haos. Am scris despre asta în articolul anterior. Ideea e simplă și clară: nu au nevoie de tine să stai peste program dar sunt suficienți de parșivi să nu te lase să pleci acasă.

Mă rog, unul din ei. De parcă eu îi ajutam cu testele. Chiar deloc.

Ieri era deja ora 3 când pleca toată lumea, am întrebat dacă pot pleca și a început să râdă ca în genul unei miștocăreli. Până la urmă am reușit să evadez. Nu mi se părea normal să stau doar pentru că erau câțiva care au rămas și făceau teste, măsurători etc. Era fix treaba lor, nu a mea. Și așa a fost toată săptămâna… când am plecat tot la ore târzii. Când deja mă dureau ochii și nu mai eram în stare să fac ceva productiv în fața calculatorului.

E bine că de mâine va fi mai liniște, că au plecat. Să nu mai vină curând. Ar fi cea mai bună idee. Sau să dispar eu de pe acolo. Somehow.


Săptămâna asta au mult mai puține seri frumoase. Dar și acelea care au fost … le-am cuprins cu multă fericire în suflet, așa obosită cum am fost.

Vor urma zile mai normale. Sper eu. Mai pline de zâmbete, de îmbrățișări și seri fericite.

Până atunci, las în urmă o săptămână dificilă … și mă gândesc ce bine mi-ar prinde un șezlong pe o plajă extrem de departe de orașul meu. Dacă tot e gratis să visezi. La fel cum mi-au fost orele suplimentare.

Somos perfectos juntos somos verdad
Dos locos sueltos en un mundo real
Casi humanos
Pero distintos a los demás

S-avem bucurie în suflet și zâmbete pe față. S-avem îmbrățișări calde. Lucruri mărunte dar care ne fac să ne simțim extraordinar. Pur și simplu.

A little bit „zombie”

Sunt o bucățică dintr-un zombie, în care nivelul oboselii a crescut maxim.

Toate astea din cauza jobului la care trebuie să stau ore suplimentare inutile… Au venit „the big bosses” și ei cred că ne pot juca pe degete fix cum au vor cu testele lor până seara târziu. La care eu nu am de a face … dar cu greu evadez.

Crazy week. Abia duminică pleacă. Așa că și mâine trebuie să semnăm prezența…

Câte înjurături pe ascuns și-au luat. Nu doar de la mine. Ci și de la mulți alții.

O fac intenționat.

Azi deja era ora 8 jumate trecut. Pleca o colegă cu mașina spre oraș. Am zis să merg cu ea și să nu o aștept pe cealaltă. Pe când să mă cer … mai că nu voia să mă lase. Noroc să s-a băgat colega „las-o să plece”. Continuă lectura

Shuffle your mind [137]

O sută treizeci și șapte,

Imediat te dau pe spate.

Cu’n articol scris în noapte,

Cu gânduri semi uitate.

Hello Sunday! Here I come again! Iar și iar ca o moară stricată. Maybe.

Revin și eu după o săptămână plină de oboseală … în care joia seara de pe la 9 am cedat în fața somnului. Și în care sâmbăta am adăugat trezirea matinală pentru câteva ore de muncă. Ce să faci, trebuie să respect regulile jocului.

Am tot vrut să scriu dar nu am fost în stare. Continuă lectura

Shuffle your mind [136]

E seară. E vreo 8. Duminică. Iar eu îmi relaxez picioarele după o plimbare lungă.

Săptămâna asta a fost tare simpatică, în afara orelor de muncă.

 Mi-am înfrumusețat serile colorându-le cu prezențe minunate. Făcându-le să mă facă să simt fericirea așa cum ar trebui să o simt și pe parcursul zilei.

Într-una din seri, am fost la show-ul lui Vlad Grigorescu. E câștigătorul primului sezon de la iUmor, un mentalist, iluzionist și ce-o mai fi … extraordinar. A făcut un show superb și după cum zicea și el atât la început cât și la sfârșitul show-ului, să nu oferim spoilere. :))

A meritat fiecare bănuț.

Continuă lectura

O zi nebună [II]

O zi care începe prost, poate avea și un final fericit.

Ca cea de azi. Începând cu pierderea tramvaiului mega matinal, care nu întârzie … ci vine mai repede decât vine în mod uzual. Programul oricum nu-l respectă. Sau poate au orarul propriu.

Și apoi, pe când să mă întorc acasă de la job, zic să mă duc câteva stații mai în față până la un supermarket. Din punctul în care eram erau 3 posibilități. Una era să iau un tramvai care merge spre centru (unul care eventual mă și ducea acasă), altul care merge până într-un sens giratoriu – fix unde era supermarketul – (de unde o ia în altă direcție – alt cartier) și alta … să iau un tramvai care mai mergea o stație în față și apoi o lua la stânga un alt cartier mai mult necunoscut pentru mine. Cum tramvaiul meu mai avea vreo 10 minute să ajungă, am zis că îl iau pe cel care trece prin sensul giratoriu și cobor acolo, fug până la supermarket și apoi vin să îl iau pe cel de care am nevoie să ajung acasă. Continuă lectura