Shuffle your mind [397]

Hello everyone! E seară, o oră oarecare iar eu am aterizat pe aici. Din nou, ca într-o rutină uneori neînțeleasă. Cuvintele mi se perindă prin creier de parcă nu-și găsesc locul.

Oare și-l vor găsi cumva? Sau vor fi pur și simplu temătoare să iasă la suprafață?

Acesta este misterul.

Citește în continuare „Shuffle your mind [397]”

Shuffle your mind [383]

Hello everyone! E seară dar nu atât de târziu iar eu aterizez pe aici cu o întârziere de 2 zile.

Aduc și niște zăpadă, gânduri bune, energie pozitivă.

S-a mai dus o săptămână plină de muncă, stres pe care am finalizat-o cu multă bucurie în suflet pe un alt tărâm. Cum poate să-ți schimbe o simplă îmbrățișare orice stare ai avea? Se întâmplă să nu știi ci doar să simți. Așa cum poți să simți fericirea că-ți umple sufletul atunci când ești lângă o persoană care te face să zâmbești cu o simplă privire.

Citește în continuare „Shuffle your mind [383]”

Shuffle 🔀 your mind [305]

Hello everyone! E seară, e târziu… mai e și luni. E timpul pentru un nou shuffle.

S-a mai dus o săptămână pe undeva, timp în care am început să fac mai multe lucruri pentru mine.

Un prim concert în aer liber, după toată nebunia asta care nu mai încetează, Pop & Rock Simfonic. Evident, cu toate limitările de rigoare și celebra ploaie din fiecare an la acest eveniment. Noroc că s-a mai și oprit. Dar a meritat fiecare strop. Îmi e dor să merg la concerte, să sar, să cânt. Hai fie, chiar și să stau jos dar să merg la concerte. Astfel, că ăsta a fost ca o oază de speranță. Și a fost fain, mi-a plăcut.

Citește în continuare „Shuffle 🔀 your mind [305]”

Shuffle 🔀 your mind [258]

Ăsta da shuffle, direct de aici:

Hello everyone. E luni, e zi de concediu iar eu sunt pe alte meleaguri, mai exact București. Nu e nici 5, dar sunt prezentă deja în Piața Constituției pentru formațiile care vor urma să cânte.

Am prins puțin din Coma, aștept God is an astronaut, Editors, The Cure.

E cald, e soare puternic, ce mai… Caniculă.

Mă bucur că sunt în concediu… Și parcă, scriind acest shuffle, simt că săptămâna trecută s-a dus în neant.

Multă muncă, stresantă… Oboseală… Pregătiri de plecare. Un drum lung cu trenul. Spre fericirea mea, m-am ales, fără să cer cuiva… Cu patul de jos din tren. Happy me.

Citește în continuare „Shuffle 🔀 your mind [258]”

Shuffle 🔀 your mind [197]

Duminica. Nu e seară, nu e nici foarte târziu. E doar alt oraș. Într-o mini excursie de câteva zile. Că de miercuri back to work.

Shuffle 🔀. 197. Aceleași idei în gânduri noi, fapte noi sau uneori, repetitive.

Așa cum e și mersul la muncă, repetitiv până la săturare.

Dar, am să-l las deoparte și am să fac să nu mă gândesc la el.

Prefer să mă gândesc la cât de obosite îmi sunt picioarele de la atâta mers.

Citește în continuare „Shuffle 🔀 your mind [197]”

Shuffle 🔀 your mind [193]

Hello Sunday! Te rog încă nu pleca. Mai stai măcar puțin … așa, cu mine.

Măcar puțin … ah, și mai gata că te-ai dus!

După o săptămână plină, dar nu vreau să mă gândesc ce plină va fi cea care vine!

Nici nu-mi dau seama cum s-a dus timpul așa, de la vreme aiurea la vreme ok. De la cursul săptămânii la week-end și acum la finalul ei. Prea se întâmplă totul prea repede … și seara nu-mi rămâne prea mult timp pentru a face tot ce-mi propun sau îmi doresc.

Citește în continuare „Shuffle 🔀 your mind [193]”

Revenire spre mutare .

Well, nu mi-a funcționat blogul timp de câteva zile (lost-illusions.ucoz.com) și simțeam cum mă pierd fără el.

Așa că, într-un final am reacționat. Atât de mult, încât am decis grăbirea mutării către wordpress.

Despre acest lucru am scris în primul articol de pe noul blog de pe wordpress (https://cutiagandurilor.wordpress.com) și care poate fi găsit aici (link).

Toate aceste articole care se regăsesc aici, vor fi copiate pe noul blog. Nu se vor pierde. Nu se vor șterge. Vor fi parte din noul blog.

De ce am decis să mă mut? Pentru că acolo voi avea mai multă libertate. Mai ales că vreau să am domeniul meu propriu și un altfel de host decât cel de la ucoz. Pentru că aici doar pe acela îl puteam cumpăra. Și sunt sigură, că atacurile DDoS (din cauza cărora a fost inaccesibil blogul meu) nu vor fi atât de puternice, dacă vor fi. Am avut și eu puțin ghinion, atâta tot. Nu pot să zic, putea să nu se întâmple și să fie totul ok. Dar până la urmă așa a fost să fie.

Am revenit cu pași înceți spre mutare. Sper că totuși nu va dura atât de mult mutarea.

Între timp, m-am lăsat dusă de val alături de Katie Melua și a ei „The House”.
_uVideoPlayer({‘url’:’http://www.youtube.com/watch?v=aJ2JObXFu9w’,’width’:’425′,’height’:’355′},’scr03pe1uXEtK’);
P.S. Nu am uitat de articolul despre vânzare. Doar că mi s-au dat toate planurile peste cap și nu am mai reușit să-l public.</div

Suc, nu!

Pierdută fiind, ascult următorul concert (e un playlist pe youtube):
_uVideoPlayer({‘url’:’http://www.youtube.com/watch?v=X4sovWklE40&list=PLPvtSjHhJ_e-kQnb2Nan_pSqu7o8g0t3Q&index=1&#8242;,’width’:’425′,’height’:’355′},’scr32p51uT1mj’);
… și mă gândesc la plata făcută în „sucuri”.

Știu, sună ciudat dar așa e.

Un calculator cu probleme, o rezolvare oferită și „refuzul unei plăți în bani” din bun simț. Rezultatul? Un suc forțat și primit din extremul bun simț pe care îl am. O revenire și instalarea unui „ceva”. Rezultatul? Încă un suc. Încă o revenire, astăzi, printr-o ajutare. Rezultatul? Evident, un alt suc. Și toate astea dintr-un bun simț exagerat. Degeaba zic nu, și mai ales un „nu” continuu … pentru că e ca și când m-aș auzi doar eu pe mine. Apoi, concluzia e simplă: „îi este rușine”. De fapt, nu e vorba de nici o rușine ci de simplul fapt că nu vreau suc. Dar oamenii nu înțeleg.
Evident, mi-ar fi plăcut să-mi primesc prima plată (doar prima) în bani, pentru că totuși a durat vreo 3 ore (sigurat!) toată treaba. Dar, nu am vrut să fiu „nesimțită”.

Acum, am 3 sucuri nebăute și înghit în sec. Pentru că sunt primite în mod „obligatoriu” și forțat.

În fața acestor „plăți” nu prea poți să-ți impui punctul de vedere. Mai ales cel de genul „mai bine nimic decât așa ceva!”.

E ca și când ai spune „îmi este atât de rușine și … blah blah” deși știi prea bine că nu e așa (tu, pentru că ceilalți nu văd asta).

Mă enervează la maxim fazele astea și nu știu cum aș putea face să le opresc. Sper doar să nu mai fie și a 4-a oară, că las sucul ăla drept la ușă și gata!

Nu poți face unii oameni să gândească mai mult dar nici să îi faci să-și dea seama că tu nu ai nevoie de un suc.

Voi cum reacționați în astfel de cazuri? Lăsați de la voi și primiți ce vi se dă sau nu? (nefiind bani)

Eu nu mai știu ce reacții să am.

</div

Câteodată mai și revin …

Câteodată mai și lipsesc. Câteodată mai și revin.

Absența mea e ca și prezența: insesizabilă.

Va veni în curând o lună de iulie plină dar și cu mult liber în care, sper că se vor adăuga „n” reușite.

Vreau să fac schimbări majore în cadrul blogului, și nu sunt referitoare la design. Sper ca într-un final să pot să am ceea ce-mi doresc de atât de mult timp.

Totul e atât de complicat și simt că ceva se rupe … un fir, pe undeva. Și eu, odată cu el!

Printre altele, săptămâna viitoare voi avea parte de o experiență nouă timp de 2 zile despre care, poate voi scrie câteva rânduri pe aici.

Oboseala își spune cuvântul. Și din această cauză, am să mă opresc aici. Dar nu înainte de a da un replay la următoarea melodie:

_uVideoPlayer({‘url’:’http://www.youtube.com/watch?v=g-xl1K7TgRA&#8217;,’width’:’425′,’height’:’355′},’scr63AC1uSiSA’);
Pentru că muzica e cea care mă face să mă pierd într-o altă lume, mai bună.</div