O continuare, nu un început …

Hello hello!

Așa cum spune și titlul, acesta nu este un început, este o continuare.

Supărată la maxim că adresa blogului meu (lost-illusions.ucoz.com) e nefuncțională de 4 zile, am decis să grăbesc „mutarea” pe wordpress. Aveam în gând acest lucru de mai mult timp dar, din cauză că nu am găsit o soluție rapidă pentru mutarea articolelor și comentariilor, am lăsat totul suspendat, ca în aer. Într-un final, am luat decizia de a le copia manual, pentru că altfel nu se poate. Planul era să fac asta când aveam și eu timp liber mai mult, adică zilele astea.

Ceea ce a dat totul peste cap, a fost un atac DDoS asupra serverelor celor de la ucoz. Well, serios? Fix acuma? Da, fix acuma, fix când voiam și eu să fac marea schimbare.

După cum se poate observa, dependența mea față de blog m-a făcut să reacționez. Mi-am dat seama că nu pot trăi fără. Pare absurd, nu? Chiar nu e. Atunci când faci ceva cam 99% zilnic, nu poți să nu-ți vezi viața oarecum reflectată în articolele scrise. Și-ți lipsește. Atât de mult încât te trezești într-o nouă căsuță care e în construcție. Iar construcția va avea mai mulți pași, inclusiv pasul trecerii către „.ro”.

Te întrebi de ce ai face-o, de ce ai merge atât de departe cu mutarea? Răspunsul e simplu: pentru că ai nevoie de această mutare.

Nevoia asta te împinge să faci ceea ce îți doreai de atât de mult timp dar nu ai făcut-o din diverse motive. Acele motive care te împing mai mereu în spate, făcându-ți viața pictată în non culori.

Sincer, nu credeam că mă poate afecta atât de mult faptul că blogul nu-mi poate fi accesat. Dacă se întâmpla asta pe la începuturi, să zicem 2010 cred că reacția mea ar fi fost cu totul alta.

Sper doar că vor rezolva probleme cu serverul cât mai curând cei de la ucoz, pentru a-mi muta articolele (va dura destul de mult).

NU aș fi putut renunța la vechile articole (care se apropie de numărul 600) pentru că, nu doar că sunt munca mea, si și pentru că sunt gândurile mele adunate timp de 3 ani și ceva.

Momentan, am ales o temă random care va fi schimbată, dar nu acum.

Așa că, voi fi pe aici pe undeva și eu. Aceeași TinaC, cu aceleași amalgamuri de gânduri. Cu aceeași dorință de a avea un .ro, o „cutiacuganduri.ro”.

Dacă voi reuși sau nu, nu se pune problema. Pentru că voi face în așa fel, încât să reușesc.

Oarecum, revin și eu în „online”. Pentru că zilele astea, fiind fără blog nici nu m-am simțit în stare să comentez. M-am enervat destul. Știu, era ceva free, încă e. Dar și cei care au plătit au avut de suferit. Deși mă tot bătea gândul să investesc în blog, am decis să nu o fac prin ucoz, ci printr-o altă firmă (nu știu care va fi).

O continuare, nu un început … e!

Atât.

+ muzică.

P.S. Acesta nu e primul meu articol pe wordpress dar e primul articol scris în noua căsuță. Am mai scris prin 2010 vreo 4 articole care încă mai există, pe un alt blog care nu-mi aparține folosind un cu totul altul pseudonim.

8 gânduri despre “O continuare, nu un început …

  1. Tema, chiar daca e random, e faina. Mie imi place. Trecerea pe wordpress cred ca este cel mai bun lucru pentru un blog, ca sa functioneze cum trebuie. Nici eu nu realizasem asta pana cand am facut la fel. Este o platforma foarte serioasa si foarte primitoare cu multe, multe chestii folositoare si avantaje.
    Ma bucur ca doresti sa-ti achizitionezi un domeniu, si pot sa spun ca wordpress-ul este de asemenea demn de investit prin el… Ar mai ramane host-ul, si dupa, blogul e numai al tau, fara sa-ti faci griji ca serverele platformei nu o sa mai functioneze sau altceva, desi nu prea cred ca o sa se intample asta vreodata.
    Anyway, bun venit pe wordpress! 😀 Si, imi permiti sa actualizez in blogroll-ul meu link-ul, astfel incat sa trimita catre acest blog, si nu catre celalalt?

    1. Mă bucur că-ți place. Într-adevăr, e muuult mai bine aici și chiar funcționează mai ok. E totul mai simplu și ciorna e excelentă. Așa, nu mai pierd ce scriu cum o mai pățeam pe celălalt blog.
      Chiar îmi doresc, extrem de muuuuuuuuuult. Exact, și mai ales să pot face back-up oricând … nu așa, limitat ca la ucoz. Și în plus de asta, acolo am un back-up idiot care poate fi folosit doar în ucoz, de asta mă voi chinui cu copiatul articolelor.
      Mulțumesc mult de tot Alex! Ești primul comentator de pe noul blog! Și, când voi termina de scris următoarea poveste, vei fi primul care va primi un exemplar (nu știu când va fi asta). 😀
      Sigur că da, mulțumesc! Am să adaug și eu cât de curând un link către blogul tău și aici. Încă n-am prea modificat mare lucru. 😀

      1. Ucoz nu mi s-a parut niciodata o platforma buna de blogging, nu stiu de ce :-?.Scapi acum de ea si gata… 😀
        Ca veni vorba de poveste, o sa ma apuc sa citesc „Secretele familiei Denvers”. M-am uitat doar peste inceput momentan si mi s-a parut foarte interesant.
        As fi onorat sa primesc primul un astfel de exemplar al urmatoarei povesti, desi, nu stiu daca merit.
        Am rezolvat cu blogroll-ul. Acum arata mai bine, nu ca celalalt ar fi aratat rau. 😉

        1. Hmm, nici mie nu mi s-a părut. Doar că m-au atras multitudinea de module. După cum se poate observa acolo, poveștile îs scrise în altă parte decât blog. Dar știi cum e, la început nu știi cum e. Și eu nu știam peste ce dau … Dar am învățat din greșeli.
          Mă bucur că ți s-a părut interesantă. Bănuiesc că e destul de greu de citit pe site, așa că am să-ți trimit zilele astea varianta pdf. Când am scris-o, am postat-o treptat pe site, și de asta e împărțită atât de mult. 🙂
          De meritat, meriți. Nici nu se pune problema. Numai că, va mai dura până va fi gata (am și pe site primele 4 părți dar n-am mai scris ș ar cam trebui să o fac).
          Mulțumesc tare fain! Nu nu, dar tot mai cool e cu wordpress în coadă, decât ucoz. Hah! 😀 Și eu o să rezolv săptămâna care vine. 😀

Lasă un răspuns dacă dorești!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.