Shuffle your mind [394]

Hello everyone! E seară, nu e luni, nu e atât de târziu iar eu am aterizat pe aici.

Sper că, cu un vibe extraordinar așa ca de o săptămână nouă mai bună și mai pozitivă. Încep direct cu o melodie, una nouă și proaspătă… de la unii din favoriții mei: The Mono Jacks. Aștept cu nerăbdare noul lor album.

Încă o săptămână s-a făcut nevăzută. Doar ea știe pe unde s-a dus, ce urme a lăsat în urmă. Muncă, stres… dar printre altele, s-a lăsat cu un pahar de vin alb înainte de a asculta „Coruri celebre din opere”. Simțeam nevoia de o conectare fizică cu muzica, să fiu prezentă într-o sală. A trecut ceva timp de la o ultimă experiență de genul. Toată nebunia din ultima perioadă ne-a afectat mult prea mult pe toate planurile.

Și apoi, am momente în care mă întreb ce direcție să aleg când văd atâta nepăsare în jurul meu. Dacă nu sunt fapte, ce rost mai au vorbele? Ajungem să ne înțepăm de parcă tot ce am știi e să aruncăm cu dureri. E bine că știm să ne mai și trezim la realitate, să ne dăm seama cât de importanți suntem pentru noi înșine. Că n-ar trebui să ne desconsiderăm pentru nimeni. Și cea mai valoroasă persoană pe care am putea-o pierde suntem noi. Uneori durează mult să realizăm asta. Să realizăm cât ne dăm la o parte doar să fim într-un anumit cadru, scenariu… să părem a fi ceea ce nu suntem.

Motivația ne îndrumă, mai ales să nu renunțăm să luptăm pentru ceea ce ne dorim. Așa că, mai adaug o doză de motivație, multă mișcare și niște reușite.

Alături de un week-end care și-a lăsat amprenta în sufletul meu atât de puternic. Cine ar fi crezut că niște îmbrățișări lungi, pline de tăcere pot aduce atât de multă liniște și stare de bine? De multe ori, vorbele sunt de prisos iar faptele sunt o minune. Dacă am alege doar clipele în care zâmbim cu tot trupul nostru să ne conducă zilele, am aduna cu siguranță mai multă iubire, înțelegere, răbdare.

Răbdarea asta mai dispare și ea, căci alegem să avem un comportament ca acela pe care îl primim. Poate fi chiar și negativ. Dar dacă noi nu suntem așa, de ce ne lăsăm conduși de ceea ce primim?

Să oferim ceea ce simțim, cum simțim, exact așa cum ne dorim. Să fim prezent, bucurie.

Să punem piesă cu piesă, împreună, la un puzzle ce așteaptă să fie un întreg. Să poți privi persoana de lângă tine și să apreciezi lucrurile bune pe care le aduce în viața ta e extraordinar. Puțini mai știu să facă asta. Mulți aleg să primească și în același timp să ofere atât de puține. Să considere grija pe care o primesc de la ceilalți ca pe un stres, „eu mă descurc și singur”. Într-adevăr, în viața asta suntem singuri oricum și alegem să acordăm atenție celor care vrem să știe de noi. Iar pentru ceilalți, alegem ori un banal „bine” ori o tăcere absolută.

It’s all about choices.

În fiecare zi facem alegeri. Hai să le facem pe acelea care ne ajută să fim mai buni, să ne dezvoltăm, să evoluăm.

Azi am vrut să ofer un pic de optimism prin toată alergătura mea printre gânduri. Unele mai bune, altele mai puțin bune.

Știu că poate ne lăsăm conduși mai mult de elementele negative care se întâmplă în jurul nostru, cu noi… dar, hai să le lăsăm deoparte… nu doar o clipă, chiar mai multe.

Atât.

+ muzică mai sus.

Într-o zi
Vei privi
Către azi în trecut
Vei zîmbi
Și vei ști
Ce rost a avut

Lasă un răspuns dacă dorești!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.